Gura lumii, 28.11.2019

A cam uitat de promisiunile făcute în urmă cu ceva ani, atunci când şi-a văzul visul împlinit şi a reuşit să convingă gloata că el este unica şansă de salvare a urbei. În toţi anii în care a fost suit pe fotoliul de şef, omul a realizat vreo câteva zeci de deplasări peste hotare, mai toate în interes personal, dar toate finanţate din banul public. Curios din fire afară şi cu dorinţa de a ajunge în lumea bună, individul s-a dus la toate chermezele şi întrunirile de peste hotare la care a fost invitat. La unele a şi cotizat substanţial. Gurile rele mai spun că fără pic de ruşine, omul şi-ar fi rezervat şi o vacanţă pe tărâmuri calde, pentru a lua parte la un târg. S-a cam săturat de gerul de la munte, de sarmalele româneşti, de zurgălăi şi piţărăi. Prin urmare, ar încerca şi nisipiul fierbinte al deşertului în perioada zurgălăilor.

S-a dus cu traista plină de bunătăţi la uşa unui fost şef de instituţie, după ce a auzit că, odată cu răsturnarea puterii, omul va ajunge iar pe post. Tipul nostru a adunat de la cei pe care-i controlează zilnic tot felul de produse şi, spun bârfitorii, s-a înfiinţat la locuinţa viitorului şef, unde s-a milogit pentru postul său. Cârcotaşii spun că individul ar fi trebuit de multă vreme scos la odihnă, dar cu grai mieros şi traista plină a reuşit să-i convingă pe superiori, indiferent de la ce partid au fost, să-l menţină pe post. Tot cârcotaşii spun că omul are un interes deosebit de a rămâne în sistem. Nu pentru leafa babană primită, cât pentru plocoanele şi taxele de protecţie pe care le ia săptămânal. Adunate, aceste avantaje ilegale însumează şi de câteva ori leafa. Este adevărat că nu toată ”producţia” rămâne la el, însă nici cu mâna goală nu se duce acasă.