Gura lumii, 28.08.2012

O firmă străină care a preluat una dintre cele mai profitabile companii de stat româneşti are reguli proprii şi în legătură cu cele 24 de ore ale unei zile. Ca dovadă, la această firmă trei dintre zilele unei luni durează doar 20 de ore şi nu 24 de ore, cum s-a dovedit ştiinţific de foarte mult timp şi se învaţă încă de la şcoala primară. Concret, este vorba de cele trei zile care încheie cele trei decade în care firma cu pricina a împărţit fiecare lună iar clienţii respectivei firme pot transmite telefonic sau prin intermediul Internetului indexul consumului propriu. Astfel, mai mulţi clienţi care au dorit să fie foarte corecţi şi să transmită indexul de consum pe finalul ultimei zile a decadei rezervate lor au avut surpriza neplăcută să nu poată efectua respectiva manevră după ora 20.00. Când au solicitat explicaţii, li s-a spus că în ultima zi a decadei rezervate indexul poate fi comunicat doar până la ora 20.00, nu până la ora 24.00, cum ar crede orice persoană civilizată. Mai mult, din cauza necomunicării în timp util a indexului real, clienţilor le-a fost impus un index estimat care evident a fost mult mai mare decât consumul adevărat şi astfel s-au trezit cu facturi mai mari decât de obicei. Iar cum pentru anularea facturilor cu index estimat ar fi fost nevoie de mai mult timp de alergătură decât cele patru ore cu care firma a scurtat ziua, oamenii au plătit facturile umflate, consolându-se cu faptul că vor avea mai puţin de plătit în următoarele luni, dacă îşi vor anunţa indexul la timp.

Localurile de tip fast-food (mâncare rapidă într-o traducere mai puţin elevată – n.r.) au succes la public în principal din cauza servirii foarte rapide. Asta pentru că mâncarea oferită nu e dintre cele mai sănătoase. Oamenii aflaţi mereu în criză de timp sau care au un timp limitat pentru pauza de masă de la serviciu devin „clienţi captivi“ la astfel de „restaurante“. În aceste condiţii, atunci când se întâmplă să fie puşi în situaţia de a avea mai mult de aşteptat pentru a fi serviţi, clienţii acestor localuri încep să se supere şi să caute nod în papură la modul de organizare a fast-foodurilor. Unii cetăţeni supăraţi pe cei de la fast-food şi care n-au avut succes cu reclamaţiile la patroni, au trecut la un alt nivel de „luptă“ şi îşi expun părerile critice pe unele forumuri de pe Internet. Acolo, am aflat că la o astfel de locaţie din oraşul cu cetate servirea e lipsită de bun-simţ deoarece se dă prioritate la onorarea comenzilor telefonice în dauna clienţilor care vin efectiv la restaurant. În plus, cică de foarte multe ori dimineaţa, unele componente ale produselor sunt cam „depăşite“, deoarece în mod evident au fost preparate în ziua precedentă. Lista neregulilor continuă, dar pentru că ne grăbim să cumpărăm ceva de mâncare de la fast-food încheiem aici şi vom reveni.