Gura lumii

Cu toate că, mai este timp berechet – mai bine de un an – până la viitoarele alegeri locale, unii portocalii au început campania electorală. Nu neapărat pentru vreun candidat anume, ci pentru partid, ca să mai dreagă puţin imaginea şifonată din cauza biciului şfichiuitor al măsurilor nepopulare care loveşte spinarea bieţilor pălmaşi de rând. Vorbesc gurile rele că, în stilul caracteristic portocaliilor (adică lovituri sub centură când ţi-e lumea mai dragă, minciuni sfruntate până se văd cu votul în urnă, intoxicări şi fumigene politice), a început şi campania unui lider portocaliu dintr-un mare municipiu. Mai dăunăzi, două băbuţe care stăteau la poveşti în faţa blocului, comentau de zor ultima ştire aflată din gura celor care trudesc de zor în grupul de acţiune al portocaliului. Cică primarele urbei de pe malul Cernei ar fi fost arestat şi dus cu cătuşe, de mascaţi, zice una la urechea celeilalte. Ca un făcut, la televizorul din alimentară, începe o emisiune locală la care invitat era taman primarele despre care se lansaseră zvonurile că ar fi fost arestat. Liber, fără nici o apăsare, răspunzând în direct întrebărilor puse de cetăţeni. Bătrânelele au rămas fără grai, dar au plecat spre casă, cu o problemă şi mai mare. Pe cine să mai creadă? Pe politicieni, gura lumii, sau televizorul?

Vorbesc gurile rele că la un obiectiv turistic, agreat în special de vecinii noştri din vest, vizitatorii nu primesc tot timpul bilete. Nu ştiu cum se face dar, chiar zilele trecute, un grup de feţe mai simandicoase, adus de nişte gazde omenoase ca să le arate ce minunăţie dăinuie pe plaiurile noastre, a păţit una de pomină. Unii din grup au primit bilete, alţii nu. Dintr-un foc, nişte parai de-o pită şi un kil de cărniţă macră, calitatea întâi, fără zgârciuri. Cică după ce i s-a atras atenţia femeii că a „uitat” să le dea bilet la toţi, aceasta s-a grăbit să-şi repare omisiunea, dând fuga în gheretă să taie biletele şi să le ducă vizitatorilor. Asta, ca asta, dar vizitatorii erau cât pe ce să se trezească şi cu poarta trântită în nas, că vezi, Doamne, mai erau vreo 10 minute până la terminarea programului. De parcă administratorii se lăfăie în bani şi nu au ce face cu încasările. Şi toate astea, taman în zilele în care în oraş era mare sărbătoare, iar lumea era dornică de plimbări nocturne şi vizite în locuri pline de mister.