Gura lumii

O celebră replică a regretatului Dem Rădulescu, actor care interpreta cu mult umor un fost puşcăriaş în savuroasele comedii din seria B.D. (Brigada Diverse), susţinea că „e important să te lipeşti de un boss, pentru a-ţi fi bine şi a te descurca în viaţă”. Nu ştim dacă a „învăţat-o” din film sau din alte experienţe de viaţă, însă e clar că un fotbalist, care s-a format şi s-a lansat de la două echipe siderurgice din judeţ, a înţeles perfect cum stă treabă din această perspectivă a alipirii de un personaj important. Jucătorul, care activează în prezent la o echipă cu nume de agent termic şi de companie de transport din sudul ţării, a povestit că el rămâne în continuare la acel club, pentru că se înţelege perfect cu antrenorul cu prenume american al echipei sale şi pentru că în fotbalul hunedorean sărăcia face ravagii. Fotbalistul a explicat că are clauză în contract, că atât timp cât tehnicianul respectiv e la acea echipă, atât va sta şi el. Alipirea fotbalistului de cel mai important personaj al echipei poate fi un semn de înţelegere a principiilor vieţii, dar lasă şi o undă de îndoială asupra criteriilor de selecţie ce se practică în fotbalul românesc, unde, uneori, prietenia bate competenţa. Nu e cazul concret al acestui jucător, însă se întâmplă.

De regulă, faţă de antrenorii de fotbal din ligile inferioare, pretenţiile la capitolul civilizaţie ale persoanelor realiste sunt mici, întrucât „tehnicienii” respectivi fie nu au calificare de specialitate, fie nu prea au şcoală, fie sunt făcuţi dintr-un aluat mai puţin frământat. Însă, când personajul cu cele mai multe diplome, distincţii şi patalamale din branşa respectivă care mai şi activează la o echipă ce se vrea cu blazon subţire, pentru că reprezintă mediul universitar, dă cu bâta-n baltă la acest capitol al eleganţei vocabularului, situaţia deranjează. Cică, multi-licenţiatul tehnician, care mai e şi mare şi tare într-o comisie de specialitate a micii federaţii judeţene, s-a remarcat, recent, la un meci amical al formaţiei sale, printr-un limbaj de la dur spre vulgar, la adresa jucătorilor. Nu e loc de exemple, pentru că hârtia nu le suportă, însă problema e că nu se găsesc nici măcar explicaţii omeneşti, prin care să se justifice ieşirile tehnicianului. Meciul era amical, iar rezultatul nu conta în nici un fel de palmares. În plus, un specialist ca el ar trebui să ştie că un astfel de limbaj e departe de a fi motivant pentru fotbalişti, ci mai degrabă le taie din curaj şi îi umileşte. Aşa că unica explicaţie posibilă e aceea a marii frustrări a antrenorului, care, în ciuda multi-calificărilor sale, nu reuşeşte deloc să aibă succes, nici măcar la echipe din ligi inferioare.