Gura lumii, 27.05.2011

Ca să vezi cum este lumea! Cică un primar dintr-o comună situată pe Valea Mureşului, până a avut feciorul angajat ca paramedic la formaţiunea SMURD din zonă, nu a prea avut probleme cu achitarea obligaţiilor financiare către asociaţia care administrează serviciul de salvare respectiv. Chiar dacă mai întârzia cu plăţile, din cauza problemelor cu care s-au confruntat majoritatea primăriilor în această perioadă de criză, totuşi, făcea pe dracu-n patru şi tot îşi plătea cotizaţia prevăzută în contract. Numai că, la un moment dat, băiatul şi-a găsit un alt loc de muncă, plecând de la formaţiunea SMURD. Şi de atunci, ca un făcut, spun gurile rele, primarul de care facem vorbire a uitat să-şi mai vireze sumele necesare la asociaţia judeţeană. Aşa că acum, cei din conducerea asociaţiei de salvare se întreabă, care-i cauza. O fi intrat primăria cu pricina într-o aşa mare criză financiară, de nu mai are bani să-şi achite obligaţiile către ei, sau este vorba de zicala cu interesul care poartă fesul?

Să vă facem cunoscută acum dilema unui cetăţean din municipiul reşedinţă de judeţ, legată de modul cel puţin curios în care lucrătoarele de la oficiul poştal din centrul oraşului îl taxează pentru acelaşi serviciu. Deci, merge omul să trimită prin poştă un plic care conţinea niscaiva documente. Mai precis, în plic se aflau 10 coli de hârtie format A4. Nu era vorba nici de o scrisoare recomandată, nici cu aviz de primire, ci de o scrisoare simplă. Funcţionara cântăreşte plicul şi, ţinând cont de gramajul arătat, îl pune pe om să plătească doi lei. Până aici, toate bune şi frumoase. Dar, după o săptămână, omul vine la acelaşi oficiu, cu un plic identic, având acelaşi conţinut şi gramaj ca primul. Oficianta îl cântăreşte şi îi cere omului… cinci lei(!?). A treia oară, povestea se repetă: acelaşi plic, acelaşi conţinut, dar preţul cerut este altul. Nu cinci lei, ci patru lei. Şi povestea se tot repetă, de fiecare dată când omul merge cu plicul la poştă, să-l expedieze. Acelaşi plic, acelaşi gramaj, dar plata nu-i identică. Aşa că persoana respectivă nu ştie ce să mai creadă: o fi stricat cântarul poştei, sau oficiantele taxează după cum le taie capul?