Gura lumii

Mare supărare în rândul edililor unei urbe hunedorene, cu vechi tradiţii feroviare. Supărarea, vorbesc zvonerii prin oraş, vine de la faptul că după ce s-au chinuit ei, edilii, să facă proiecte şi să acceseze fonduri de la guvern pentru modernizarea reţelei de apă şi canalizare a localităţii, când ziceau că totul este okey, vorba americanului, dintr-o dată, totul s-a blocat. Adică, proiectele au fost aprobate, finanţarea aprobată, s-a finalizat şi licitaţia menită a selecta firmele care să execute lucrările, s-a încheiat şi contractul cu acestea, s-au început şi lucrările, care au mers binişor, până la un moment dat. Mai exact, după ce s-a executat cam 70 la sută din lucrări, banii care veneau de la centru au fost blocaţi. A încercat edilul şef al oraşului să vadă ce se întâmplă, dar înalţii funcţionari din ministerul care asigura finanţarea, unşi cu toate alifiile, l-au aburit de n-a mai ştiut omul ce să creadă. În final, a aflat şi el adevărul de la executanţii lucrării, adică de la cei care trebuiau să primească banii de la centru. Şmecherii de funcţionari de Bucureşti, care trebuie să aprobe virarea banilor, le-au dat de înţeles acestora că nu pot pune semnătura pe actul de plată, dacă nu sunt stimulaţi cu un comision. Şi nu colo, un flecuşteţ de comision, ci unul care se ridică la 20 la sută din valoarea întregii finanţări.

Vorbeşte lumea prin oraşul din ţinutul zimbrilor cum că un personaj cu caschetă albastră, care fusese trimis de şefi să oprească un scandal izbucnit la o locaţie turistică din urbea cu pricina, şi să aplice legea împotriva celor vinovaţi – dar care, ajuns la faţa locului, şi-a băgat capul în pământ ca struţul – acum, nu ştie cu s-o dreagă, ca să iasă basma curată din problema pe care şi-a făcut-o cu mânuţa lui. Cică, vorbesc zvonerii şi răspândacii prin târg, omul legii povesteşte celor care stau să-l asculte, că acei doi proprietari ai locaţiei turistice, care au fost victimele în scandalul pe care el trebuia să-l aplaneze, n-au păţit nimic. Că, de fapt, ei şi-au înscenat bătaia încasată, s-au învineţit singuri pe mâini şi pe corp şi tot singuri şi-au rupt picioarele. Asta, doar pentru a-i face necazuri lui, personajului cu chipiu, ca să-l pună rău în ochii şefilor. Aşa o fi, dar cei care-l cunosc spun că nici nu-i de mirare că omul legii a procedat la fel ca struţul, deoarece fuga de răspundere îl caracterizează.