Gura lumii

Vorbesc gurile rele despre o recentă demisie din rândul portocaliilor, cu mare tam-tam în presă, ca nu cumva să treacă neobservată de către onor electoratul autohton, că de fapt, manevra e cu bătaie lungă, hăt către alegerile din 2012. Cârcotaşii spun că portocaliul demisionar, conştient că a rămas fără susţinerea partidului, care l-a hâşâit până şi din postul de director pe care s-a cocoţat, anul trecut, cu mari intervenţii, a decis să-şi facă un pic de imagine. Omul a încercat marea cu degetul, umflându-şi muşchii împotriva partidului pe care l-a servit mai mult decât slugarnic şi pe spinarea căruia a ajuns unde a ajuns, convins fiind că hunedorenii vor da pe spate de entuziasm când vor vedea ce coloană vertebrală de oţel i-a crescut de când se hrăneşte din livada cu portocali. Profitând pe scăderea în sondaje a portocaliilor, demisionarul şi-a făcut socoata că e momentul oportun să părăsească livada, iar cu demisia în buzunar drept subiect de campanie electorală, să atace fotoliul de primar, pe care l-a pierdut în urmă cu doi ani.

Cică, la alegerile de săptămâna trecută, organizate pentru desemnarea noului şef al săgetătorilor din urbea de la poalele Cetăţii, una dintre doamnele invitate să decidă viitorul organizaţiei a avut o mare dilemă. Povestea cineva cu mult haz, cum biata femeie, curtată de ambele tabere ale candidaţilor, a intrat în cabina de vot, având în mână două liste cu numele celor pe care a fost rugată să-i voteze. Ghinionul femeii a fost că numele celor recomandaţi era scris atât de mic, încât nu a reuşit să desluşească nici o „sugestie de vot”. Supărată, femeia a rupt cele două listuţe şi eliberată de stresul obligaţiilor, a intrat din nou în cabina de vot, unde a ales pe cine a crezut de cuviinţă.