Gura lumii, 24.11.2016

Pe un gogoloi uriaş, unde s-a zidit şi răszidit o mulţime de bolovani şi unde s-au îngropat căruţe de bani, mizându-se pe faptul că tot mapamondul va sta la coadă să urce cu teleguţa pe şine spre măreţele ruine, accesul ar trebui să fie limitat. Pot îndrăzni să treacă de porţile întăriturii doar cei… constipaţi. La propriu, nu la figurat. Să nu creadă cineva că suntem adepţii discriminării, dar cei care au oareşce învălmăşeli la foale e bine să nu ajungă pe  la bolovanii lăudaţi, că vor regreta multă vreme de acum înainte. Deşi s-au  reabilitat multe căi de acces printre zidurile din vârful dealului, nu s-a găsit un loc mai la îndemână pentru o umblătoare. Spurcatele înjghebări au fost exilate dincolo de metereze. Iar din cauza acestui disconfort au de pătimit şi străjerii care stau cu ceasurile prin întăritură. Pentru ei, pe lângă uniforme, burgermeister-ul trebuie să se gândească şi la nişte achiziţii publice de… pamperşi. Pe SEAP. Pentru transparenţa afacerii.

Atmosferă glacială la sediul unui partid cu siglă de aprozar. Şi mult colb aşternut pe mese, scaune şi alte acareturi. Repede, proptele partidului au ieşit  cu justificarea la interval. E campanie! Lumea e pe teren! Chiar dacă, acum,  biroul lor este strada, târgul sau piaţa, nu trebuie să uite că pe la acel sediu  mai trec membri şi simpatizanţi şi, din când în când, ziarişti. Mesajul subliminal al unor asemenea primiri te duce cu gândul la sărăcie, zgârcenie, indolenţă, neglijenţă, nepăsare sau chiar uitare. Un hâtru, mai necenzurat la gură, a găsit o altă explicaţie a atmosferei glaciale: lipsa frigiderelor din sediul amintitului partid ar fi cauza frigului. Că, altfel, la căldură, fructele acelea necoapte încă (adică verzi, de-ţi strepezesc dinţii) ar putea putrezi.