Gura lumii

Vorbesc gurile rele că, un procuror de pe la judeţ, abia ar fi scăpat de furia unui reclamant, venit să-i ceară socoteală pentru o problemă pe care a considerat-o îndreptăţită. Cică, reclamantul a depus încă de anul trecut o plângere penală împotriva unei persoane despre care susţine clar că a făcut fals în acte. Gurile rele spun că şi rezoluţia procurorilor ar spune cam acelaşi lucru, însă dat fiind faptul că pârâtul este puternic susţinut politic, adică are „spate”, se evită trimiterea deciziei, astfel încât, protejatul să nu poată fi tras la răspundere. Supărat că nu a primit răspuns nici după un an, reclamantul s-ar cam fi răţoit la procuror, chiar în biroul acestuia, însă un alt procuror, cu mai multă prezenţă de spirit, l-a potolit pe acesta, care, în cele din urmă, a plecat trântind uşa. Cârcotaşii spun că nici reclamantul nevricos nu e de ici, de colea, că are şi el niscaiva relaţii pe la centru, aşa că, la plecare, i-ar fi spus procurorului că, dacă nu rezolvă problema, legal, mare lucru să nu-l pască o detaşare pe alte tărâmuri din ţară.

Mai deunăzi, povestea cineva în gura mare că soarta Muzeului Aurului din Brad ar fi deja pecetluită, iar argumentele, dar şi protestele locuitorilor şi ale administraţiei locale nu au reuşit să impresioneze pe nici unul dintre cei cărora li s-a cerut ajutorul. Cică, ditamai clădirea, cumpărată la preţ de apartament de la periferia oraşului, va găzdui, de acum încolo, la dorinţa noului proprietar, o expoziţie permanentă de icoane religioase. Acelaşi personaj se lăuda, tot în gura mare, că piesele din aur, multe dintre ele unicate, donate comunităţii de către proprietarii de drept, vor fi luate de Muzeul Naţional din Bucureşti. Aşa că, pe lângă clădire, se pare că brădenilor le vor fi luate şi exponatele din aur. Adică, adio punct de atracţie turistică, ce ar fi scos la liman populaţia din zonă.