Gura lumii, 2.11.2016

Înainte de a începe campania electorală, partidele politice încearcă prin diverse mijloace să-şi promoveze candidaţii. Unele şi-au montat bannere pe panouri publicitare, altele îşi fac publicitate pe Facebook. Iar, reprezentanţii unei formaţiuni au agăţat un banner pe o clădire istorică. O clădire care, tocmai din lipsa de preocupare a autorităţilor publice a ajuns o ruină, fiind locul în care au fost fabricate componente pentru un monument important dintr-o capitală europeană. Dar, revenind la avântul politicienilor în a-şi face reclamă, putem spune că nu s-au pripit când au agăţat bannerul pe clădirea istorică. Sau poate că s-au inspirat, spunem noi, de la preşedintele ţării, văzându-l cocoţat pe opera lui Brâncuşi.

La o companie roşie de telefonie mobilă, clienţii sunt taxaţi şi pentru ce nu au vorbit, nu doar pentru ce au vorbit. De nenumărate ori, abonaţii la serviciile companiei se trezesc cu facturile umflate, cu costuri de cinci – şase ori mai mari decât cele care sunt în realitate. Şi, nu de preţurile umflate din facturi sunt deranjaţi clienţii, ci de faptul că sunt luaţi de proşti. Probabil, reprezantanţii companiei mizează pe faptul că oamenii nu sunt atenţi la cât şi unde au vorbit prin telefon şi că oricum vor scoate bani din buzunar atâţia cât li se va cere. Regulă care nu a fost valabilă în toate cazurile pentru că unii dintre clienţi s-au prins care-i mişcarea, iar furnizorii de servicii nu au avut altceva de făcut, decât să spună că a fost o greşeală.