Gura lumii, 2.11.2012

Circulă vorba prin târg că există în judeţ o primărie în care nici cel mai mic funcţionar nu se poate abţine să nu se ţină de mârlănii. Cică persoana care este responsabilă în respectiva instituţie cu evidenţa celor care primesc ajutoare sociale în baza muncii depuse în folosul comunităţii primeşte şpagă la greu. Asta, pentru că unora dintre beneficiarii ajutoarelor cu pricina le este prea greu să iasă la muncă şi preferă să-i dea câte o mică atenţie distinsului domn, pentru a fi pontaţi în condica de evidenţe. Iar nelegiuirea nu-i tocmai o găselniţă, pentru că – spun cârcotaşii – tot aşa o duce respectivul, de ceva vreme bună.

Vorbesc gurile rele că un fost primar al unui municipiu din judeţ a pierdut alegerile pe mâna lui. Mai precis, pe gura lui. Cică omul obişnuia, în perioada lui de glorie, să vorbească „la miştocăreală” cu oamenii care veneau la el cu vreo problemă. Cică o mamă singură s-a dus, umilă, la dânsul în audienţă, pentru a se interesa de condiţiile impuse pentru obţinerea unei locuinţe sociale, dar a rămas mască atunci când a văzut că edilul a trimis-o, în scârbă, la cimitir, spunându-i că sunt destule cavouri acolo. Vă daţi seama, ce a simţit femeia, mamă a doi copii mici, care se afla pe punctul de a fi evacuată din casă de bancă, din cauza datoriilor. Numai bine nu i-a căzut gluma edilului respectiv.