Gura lumii

Vorbeşte lumea că un director de instituţie, care are în denumire şi cuvântul protecţie, şi-a făcut din nou de cap, de data asta, prin reşedinţa de judeţ. Cică, omul nostru şi-a făcut de lucru pe la un club situat în imediata apropiere a sediului judeţean al partidului din care face parte şi care l-a pus în respectiva funcţie. Numai că, la intrare se afla un tinerel care vindea bilete celor care vroiau să intre în club. Care tinerel, spre ghinionul lui nenorocos, nu ştia că persoana care dorea să intre în club este ditamai şeful peste instituţia cu cuvântul protecţie în denumire. Şi n-a vrut să-l lase înăuntru, vorbesc martori oculari, până nu plăteşte biletul de intrare. La care, directorul de care facem vorbire s-a făcut mai roşu la faţă decât un corcodan în călduri şi, fără să mai stea mult pe gânduri, harşt, i-a aplicat tinerelului o palmă, de i-au sărit bietului de el biletele din mână cât colo. Aşa, ca să se înveţe minte, să nu se mai pună niciodată în calea unui director renumit, că-i sare iute ţandăra.

Vorbesc oamenii dintr-o comună situată într-o frumoasă şi îmbelşugată zonă a judeţului de păţania primarului lor, că săracul om, de atunci nu ştie cum să mai iasă pe uliţă. Cică, edilului cu pricina, nici prea tânăr, dar nici bătrân, ci om în floarea vârstei, i s-au aprins călcâiele după o femeie din comună. Este drept că şi avea motiv s-o facă, deoarece era vorba de o zdupeşă de muiere, frumuşică foc şi plină de nuri, că numai când o vedeai te apucau căldurile. Aşa că primarul cu pricina făcea ce făcea şi mereu ajungea pe la casa femeii, mai ales că bărbatul acesteia avea o slujbă care-l ţinea cam mult timp din săptămână departe de casă. Azi aşa, mâine aşa, până a început să vorbească lumea prin sat. Şi, se vede treaba, s-au găsit şi binevoitori care să-i şoptească omului că nevasta-i pune coarne cu primarul. Aşa se face – vorbesc babele pe uliţă – că ajuns într-o seară la ibovnica sa, nici n-a apucat primarul să-şi dea jos nădragii, că buf, sare uşa din ţâţâni şi intră în casă soţul încornorat cu un ditamai reteveiul în mână, hotărât să facă moarte de om. Nu se ştie exact cum a scăpat edilul amintit din acea situaţie, pe geam, pe uşa din spatele casei? Cert este că a doua zi o venit muierea încornoratului la primărie, ca să-i aducă ghetele şi cravata.