Gura lumii, 18.10.2011

Aviditatea după orice leu din buzunarul clienţilor al marilor lanţuri comerciale se accentuează parcă în aceeaşi măsură ca şi criza financiară. O ultimă dovadă ne-a oferit-o, în weekend, un hypermarket din oraşul cu Cetate, care se laudă că are peste 1.000 de filiale pe bătrânul continent. După oferte false şi alte „vrăjeli” şi minusuri cu care au mai apărut la această rubrică, acum, magazinul respectiv a fost prins cu mâţa-n sac de cumpărători cu un joc dublu al preţurilor. Astfel, la lichidul de parbriz de cinci litri, preţul afişat la raft era de 8.99 lei, iar mulţi dintre posesorii de maşini s-au gândit să profite. Însă, la casa de marcat, costul real cerut de la cumpărători era de 9,99 lei, deci cu un leu mai mult. Au fost destui clienţi care au descoperit manevra, din moment ce au fost sesizaţi de către informatorii noştri, însă cu siguranţă, au fost suficient de mulţi oameni care au fost efectiv furaţi de către cei de la hypermarket, mai rău decât o făceau interlopii cu celebra alba-neagra.

În principiu, două sau mai multe capete judecă mai bine decât unul singur, iar patru sau mai mulţi ochi sesizează mai multe aspecte şi nuanţe decât cei doi ochi ai unei singure persoane. Acesta este şi motivul pentru care în multe sporturi, antrenorii principali au şi ajutoare, cunoscute ca antrenori secunzi. Aceştia ajută la pregătirea echipei, la comunicarea cu sportivii sau la observarea deficienţelor jucătorilor, însă decizia aparţine principalului. Situaţia este cu 180 de grade diferită la una dintre puţinele echipe din judeţ, care activează într-un eşalon de elită pe plan naţional. La acest club, există un antrenor oficial în acte şi la antrenamente. În ultimul timp, apare şi un altul, fost în trecut principal al echipei, care acţionează din umbră şi oferă consiliere în special la jocuri. Iar  peste ei, „dictează” un finanţator pătimaş, care îşi depăşeşte atribuţiile de om cu bani şi îşi arogă şi rol de tehnician. Problema e că între cei trei nu e loc de colaborare şi înţelegere, astfel că indicaţiile primite de echipă diferă în funcţie de cine le oferă. Acest aspect deloc profesionist a bramburit de multe ori exprimarea în teren a echipei, iar la ultima partidă de acasă s-a lăsat cu reproşuri murdare. Tehnicianul din umbră a chemat o jucătoare la marginea terenului, să-i dea indicaţii, iar antrenorul oficial de pe bancă s-a răţoit la el, fiind vizibil deranjat de intervenţia acestuia. Cei doi antrenori au schimbat replici acide, care le-au făcut pe jucătoare să-i privească fără respectul cuvenit şi să continue să evolueze după cum îl tăia capul pe finanţatorul care dădea indicaţii altor sportive. Situaţia e de râsul lumii şi e dăunătoare echipei, iar vina le aparţine atât antrenorilor care acceptă acest compromis, cât şi finanţatorului care-şi depăşeşte atribuţiile.