Gura lumii, 18.03.2014

În zvârcolirea bezmetică generată de frigurile de dinaintea alegerilor pentru un fotoliu ruşanic, sau ruşinic?, prin cele ţinuturi cu pădureni, haţegani şi călăneni, ies de prin dos tot felul de tărtăcuţe doritoare de drum deschis către Casa Poporului. E aşa o nebunie, că nu ştii pe cine să mai crezi. O informaţie tulburătoare, dar şi amuzantă, este aceea că nu mai au voie să candideze decât primari şi foşti primari – uite-aşa, să ne facă nouă în ciudă şi să se arate a competiţie echilibrată. Se pare că primarii din zona Colegiului cu numărul 3, de deputăţie, au un singur dor: nu cel al lui Eminescu, ci cel de ciolan de Ferentari, cu sos de Piaţa Unirii şi garnitură de Dâmboviţa. Nu le mai plac virşli, nici pita rumenă, vor la cancan. Altfel nu se explică cum, deja, vreo doi primari şi un fost primar au făcut ochii cât cepele, privind Parlamentul în jindul lui. Mai necăjită este o doamnă simpatică, pentru că, în virtutea regulii primăreşti, n-o bagă nimeni în cărţi, deşi a slujit cu năduf interese şi în partid, şi în afara lui. Se aşteaptă şi surprize, dar nu ne mai poate surprinde nimic.

Unul din viforoşii candidaţi la şunca părăsită de un fost deputat aflat acum puţintel la răcoare este unul deloc pe treaba lui. Cel puţin aşa spun surse demne de încredere, dintre cele pe care ori le crezi, ori nu, tot aia e. Nu e pe treaba lui, pentru că, după ce şi-a tras locuinţe peste tot unde nu i se caută, neapărat, urmele, şi pământ cât să îngroape o escadrilă cu tot cu trenuri de aterizare coborâte, s-a gândit să ascundă secretul în pulpana paltonului. Acolo a ascuns omul nostru şi păstrează inclusiv noaptea, sub pernă, un dolofan aneic, pentru care e gata să-şi pună-n cap toată populaţia locului. Cercetătorii noştri au descoperit ceva ce ar putea explica dedicarea personajului: dolofanul a sprijinit, din surplus, muşchiul verde al amatorului de şuncă. Necaz ar fi dacă şi-ar agăţa omul pulpana paltonului în cuiul care nu trebuie.