Gura lumii

Vorbeşte lumea prin târg că un vice de municipiu ar cam avea insomnii, în ultimul timp, din cauza unor documente semnate ori în necunoştinţă de cauză, ori ca să-şi răsplătească susţinătorul care l-a ajutat să urce pe scara ierarhică a administraţiei publice. Şi pentru că, într-o primărie, nimic nu poate fi ţinut în secret, documentele au început să circule din mână în mână, cu comentariile de rigoare, aşa că, în scurt timp, despre păţania vicelui va afla tot judeţul, nu numai comunitatea. Cică, în final, hârtiile au încăput pe mâna unui adversar al vicelui, iar insomniile acestuia sunt generate de teama că ar putea ajunge pe birourile anchetatorilor şi de aici, până la un scandal public, n-ar mai fi decât un pas. Tot gurile rele spun însă că posesorul nu se prea grăbeşte să acţioneze. Conştient de valoarea prăzii, preferă să aştepte momentul cel mai potrivit pentru valorificarea documentelor.

Cică visele de preamărire ale unui portocaliu, fost mare şef de judeţ, sunt departe de a se îndeplini. Cârcotaşii şuşotesc pe la colţuri, că toată strădania lui de a ajunge din nou în vârful unor firme de stat, dacă în administraţie nu mai e loc, s-a soldat cu un alt rezultat decât cel aşteptat, iar personajul a căzut pe locul doi. Vorbesc gurile rele că şeful cel mare al societăţii care se îngrijeşte de căldura din casele devenilor nu va fi cel care a tras toate sforile posibile ca să ajungă pe post, ci va fi un consilier local din reşedinţa de judeţ, un portocaliu serios, muncitor, cerebral, extrem de realist, şi care nu face din politică trambulină pentru carieră şi nici teren de reglat răfuieli sau interese personale. Pur şi simplu, noul şef al societăţii a fost selectat pe criterii de performanţă, dar şi de calitate umană. Aşa că personajul, care se aştepta să ajungă pe primul loc, rămâne tot pe poziţia a doua, după puterile sale.