Gura lumii

Mai mulţi mahări au intrat în trepidaţii, după ce iscoadele le-au reperat cuibuşorul de nebunii. Băieţii, mulţi dintre ei cu ochii albaştri, se hârjoneau cu pipiţele la un motel de la ieşirea din capitala zonei cu mulţi mineri, dar din cauza unui accident provocat chiar de proprietar zice-se, motelul s-a închis. Aşa că băieţii şi-au mutat cartierul general la o altă căbănuţă din vârful muntelui cu nume de animal sălbatic. Acolo au dat peste ei şi cârcotaşii, drept este, accidental. Iscoadele au aflat că la noul cuibuşor de nebunii au loc, mai ales la final de săptămână, dezmăţuri în toată regula, cu fetiţe goale, băutură cât cuprinde şi lăutari. Ar mai fi de spus că după paranghelie, toţi pleacă spre căsuţele lor rupţi de beţi, la volanul maşinilor, de serviciu sau personale, după caz. Băieţii se duc la nevestele iubitoare şi îngrijorate ca nu cumva să li se fi întâmplat ceva soţiorilor iubitori, reţinuţi de munca istovitoare de la birou.

Securitatea n-a murit, cel puţin nu într-o capitală din cele două nefireşti, ale judeţului nostru. Gurile rele spun că un fost băiat din servicii, nu de salubritate, ci alea de culegere de informaţii, pensionat forţat după mai multe năzbâtii, şi-a făcut un serviciu propriu de culegere de informaţii. Îşi are cartierul general la un băiat care patronează o firmă de protecţie, şi care i-a pus la dispoziţie toată logistica necesară pentru ascultări, interceptări şi ce alte treburi mai face un spion, chiar şi ratat, cum este cazul omului nostru. Cârcotaşii spun că ţinta principală a pensionarului este o uzină care produce diamantul negru. Şefii respectivei întreprinderi sunt ascultaţi, monitorizaţi, iar după aceea, li se serveşte pe tavă tot ce este compromiţător. Dacă vor ca secretele lor să rămână în siguranţă, trebuie să-i servească pe cei doi, spionul eşuat şi pe patronul lui. Aşa se explică statornicia în relaţiile de afaceri ale patronului cu uzina respectivă, mai spun cârcotaşii.