Gura lumii, 16.07.2014

Vorbesc gurile rele că la unii din lucrătorii cu caschetă şi epoleţi, din subordinea primăriei municipiului cu mândră cetate în vârf de deal, ţine şi cu şpaga, atunci când persoana care o dă pare a fi cetăţean serios şi de încredere, nu  poliţist sau procuror sub acoperire. Cică absolut întâmplător, un cetăţean cu ochi de şoim a văzut recent cum un cunoscut personaj, din branşa celor care scot miliarde din fierul vechi, a fost iertat de o amendă pentru parcare neregulamentară. Motivul pentru care omul nostru a fost iertat de aprigii luptători împotriva celor care parchează pe unde îi taie capul a fost o bancnotă pusă discret în buzunarul de la piept al bluzei agentului cu pricina. Şi, uite aşa, personajul mituitor a scăpat de amenda pe care agenţii respectivului serviciu o aplică cu intransigenţă maximă când este vorba de oamenii de rând, care nu au pilele necesare sau nu au bani de şpagă. Problema pentru agenţii care s-au lăsat mituiţi este că în zona respectivă există în funcţiune o cameră video din sistemul „big brothers” al oraşului şi nu se ştie dacă nu cumva scena respectivă a şi fost înregistrată de „ochiul” video.

Vorbesc cârcotaşii că printr-un municipiu cu castel, pe bulevardul central, se înregistrează scene demne de filme erotice. Cică, ziua în amiaza mare, pe bulevardul cu pricina, bătrâneii care nu mai au ce face pe acasă, ies în oraş şi ocupă băncile din zonă. Nu singuri, ci cu tinerele pe lângă ei, pe care le plătesc cu anumite sume de bani, ca să se lase pipăite. Vorbesc oamenii din zonă că aşa se întâmplă în fiecare zi şi nimeni nu le spune ceva de la obraz acestor oameni cu tâmplele albe. Gurile rele povestesc prin târg că oamenii stau cu orele pe acolo, ne mai contenind cu pipăielile şi cu sărutările languroase cu iubitele mai tinere, care le pot fi nepoate. Până la urmă, au şi bunicuţii respectivi dreptul să trăiască, numai că ar trebui să n-o facă chiar aşa, în văzul lumii, că sunt cel puţini caraghioşi, dacă nu penibili. Pentru că, oricine ce ar spune, la vârsta părului alb, nu-ţi mai şade deloc bine să faci în public unele lucruri pe care le făceai la adolescenţă sau în anii tinereţii.