Gura lumii, 16.05.2013

Povestesc zvonerii că un şefuleţ cu chipiu bleumarin, implicat într-un dosar infracţional, a intrat rapid în dizgraţia colegilor, după ce s-a dovedit că a bătut palma cu interlopii, în timp ce el trebuia să respecte legea mai mult ca alţii. Gurile rele au aflat că omul nostru este legat printr-o prietenie mai veche de capul unui grup infracţional aflat în arest în prezent. Cică între cei doi, exista o corespondenţă extrem de interesantă, mai ales că omul cu chipiu urmărea dosarele infractorului şi, evident, îl informa ce se întâmplă cu ele, aşa cum erau înţeleşi. Evident, că omul nostru nu făcea toate aceste lucruri pe de-a moaca, doar de dragul prieteşugului care-l lega de respectivul infractor, ci a profitat de pe urma acestei relaţii, cel puţin, aşa susţin cârcotaşii. Colegii lui, care între timp l-au găbjit că este în colimatorul crimei organizate, deocamdată păstrează tăcerea asupra lui, însă lucrurile vor ieşi în scurt timp la suprafaţă.

Vorbesc cârcotaşii că la o şcoală unde învaţă elevi cu nevoi speciale, lucrurile se întâmplă cam aşa. O parte din personalul instituţiei – nu tot, ci doar cel cu funcţii de conducere – cică se îmbuibă de trei ori pe zi din mâncarea copiilor. Gurile rele susţin că mai muncesc prin şcoala respectivă şi alţi câţiva oameni. Dar, aceştia sunt pălmaşi şi nu au acces la bucatele oferite elevilor. Se înţelege de ce această discriminare. Dacă mai intrau şi pălmaşii la programul de masă zilnic, atunci se subţiau considerabil porţiile copiilor de la respectiva şcoală. Aşa că ei au fost lăsaţi pe dinafară, pe principiul că bucatele nu-s pentru căţei, ci doar pentru dulăi. Ce n-au luat însă în calcul dulăii, când i-au exclus pe căţelandrii de la festinul zilnic, este faptul că aceştia s-au apucat să latre de ciudă, de s-a auzit până în târg despre situaţia amintită.