Gura lumii

Într-o urbe cu multe lămpaşe, dacă ai treabă la sfat, trebuie musai să mergi cu plocon. Aşa a păţit un cârcotaş, care avea nevoie să i se rezolve o problemă, iar şeful sfatului i-a cerut, după ce l-a studiat puţin, să-i ducă vreo câteva zeci de kilograme de fructe de pădure, o veioză şi ce mai avea el în gospodărie. Să facă un dar, aşa după putinţa lui, şi să fie mulţumit că nu i s-au cerut galbeni în schimbul serviciului. Omul s-a conformat şi s-a dus cu găleţile pline şi cu ce a mai găsit în bătătură, sperând că necazul lui îşi va găsi rezolvare. Numai că, lucrurile au luat o altă întorsătură decât se aştepta el. Şeful sfatului a luat ploconul, dar s-a făcut că uită de necazul omului. Când cârcotaşul s-a dus să întrebe, a fost luat pe sus şi azvârlit în stradă de unul din aghiotanţii şefului. Aşa că a rămas şi cu problema nerezolvată şi cu ploconul dat.

Iubire mare între un politician însurat, desigur şi o subordonată a lui, măritată, desigur. Vorbesc cârcotaşii că holurile unei instituţii vuiesc, după ce o poveste de iubire nefirească s-a înfiripat între doi angajaţi, mai exact o angajată şi şeful ei ales. Chiar dacă nu mai este tinerică, femeia a căzut cu tronc şefului şi de multe ori este chemată în biroul acestuia, unde stă la „consultări” cât e ziua de lungă. Consultările se mai produc şi după program, pe la un restaurant unde şeful îşi are refugiul şi discreţia garantate. Bârfitorii spun că femeia nu are obligaţii, în afara unui soţ cam molâu, iar şeful, de multă vreme nu se mai înţelege cu consoarta lui. Însă, stă cu ea pentru a nu-i fi ştirbită imaginea de om familist. Cel puţin aşa susţin gurile rele.