Gura lumii

Circ mare într-un municipiu mare al judeţului, după ce o jună a intrat în gura lumii, din cauza gafelor pe care le-a făcut în administrarea unei zone la conducerea căreia a fost pusă şefă. Spun gurile rele că respectiva coniţă a luat nişte decizii care să îngroape şi mai mult o industrie despre care se spune că ar fi luminiţa de la capătul tunelului pentru zona respectivă. Incompetenţa ei este vizibilă cu ochiul liber, însă nu din acest motiv ea a intrat în atenţia publică, ci din cauza înverşunării unui ales, care a tras sforile pentru a o pune pe funcţie, iar acum, pentru a o menţine. Cârcotaşii spun că domnişoara este muza alesului însurat şi orice prostie ar face în funcţia publică, nu va conta, pentru că acelaşi edil o va apăra. Cum are o influenţă cumpărată pe sute de mii de euro în campania electorală, mai marii zonei nu vor putea să-i spună nu alesului şi vor trebui să o menţină pe abramburică pe post. Asta, cel puţin până când afaceristul se va sătura de nurii ei.

 Pădure fără uscături nu există, zice o vorbă veche şi descrie perfect situaţia dintr-o instituţie a judeţului, care, de altfel, este foarte bine pusă la punct. Dovada este un ultim incident care a lăsat cu gura căscată o întreagă zonă a judeţului. Lucrătorii dintr-o filială a instituţiei respective ar fi trebuit să prindă o bandă de hoţi, care a făcut prăpăd printr-un cartier muncitoresc, în care locuiesc în mare parte purtători de lămpaşe. Gruparea respectivă a dat vreo cinci lovituri consecutive la locuinţele oamenilor şi le-a furat tot ce aveau valoros prin gospodărie, bunuri de zeci de mii de lei. Păgubiţii s-au dus la lucrătorii din biroul zonei lor, ce aparţine de instituţia mai sus lăudată, să se plângă şi să ceară ajutor în prinderea hoţilor. Au primit un răspuns uluitor, în loc de ajutor. Au fost luaţi şi întorşi de lucrători pe toate părţile şi la sfârşit, li s-a spus senin să meargă să-şi prindă singuri hoţii şi apoi să-i predea, pentru că ei nu pot face o investigaţie, din cauză că este prea frig şi dacă nu le convine să mai aştepte până se mai încălzeşte vremea. Adică, numai vreo trei luni. Şi, când ne gândim că oamenii aceştia sunt plătiţi din banii noştri.