BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Spun gurile rele din sudul județului nostru cum că un individ uns cu toate alifiile, „mân­dria” unei urbe, s-ar cam fi dat la fund după ale­ge­rile pe care le-a pierdut cu brio și ar sta ascuns printr-un un­gher al re­giunii. Sigur pe el că o să fie con­ducătorul iubit al unei rube, omul a scos din averea familiei o sumă considerabilă și a îm­păr­țit-o proletarilor. Dacă ne luăm după zvo­nari, cam 250 de lei de că­ciulă ar fi dat pen­tru a primi din partea oa­me­nuilor muncii sus­ți­nere. Numai că a dat banii, dar nu oamenilor mun­cii, că în zona unde a făcut ”donații” numai oameni ai muncii nu sunt. Pen­tru că a pier­dut cu brio, omul s-a retras să-și lingă rănile s-ar zice. Bâr­fitorii spun însă că e vor­ba de cu totul alt­ceva. Consoar­ta ar cam vrea să-l lase, că a um­blat la pușculița familiei și a cam golit-o. Și ru­be­de­niile îi cer contri­bu­țiile înapoi spun ceiași zvo­nari, că au cotizat în spe­ranța că-și vor re­cupera investițiile ca la Caritas.

Sunt plini de nesimțire ori și-au pierdut cu totul rațiunea? Este o în­tre­bare justificată spun câr­­cotașii dintr-o urbe din regiunea cu lăm­pa­șe. La ușa câș­ti­gă­to­rului au apă­rut nume­roși binefă­că­tori, dornici de a pune mâna pe câte o funcție, un contract ori altceva. Printre ei, susțin bârfi­torii, ar fi și vreo doi pa­pa­gali fără reațiune. În cam­panie au fost gura­livi și au în­jurat cu patos la ad­ver­sar, la familia sa și la toți cei din jurul său. Zvonarii spun că dacă minte n-au, au tupeu de ne­mă­su­rat. După felici­tă­rile cu rol de a mini­ma­liza toate spurcăciunile ce le-au ieșit pe gură în campanie, cei doi in­di­vizi și-au pus cenușă-n cap și s-au pus pe cerșit. Cârcotașii mai spun că nu le-a prea ieșit vocea mieroasă așa că ar fi încercat să-și vândă tă­cerea, respectiv să nu-l mai critice pe câș­ti­gă­tor. Doar că tăcerea lor nu face două parale, așa că n-au avut sorți de iz­bândă.