Gura lumii 14.01.2015

Cârcotaşii au fost pe fază şi au sesizat câteva modificări în peisajul urban actual. Într-adevăr, nici oamenii nu mai sunt în acelaşi loc de odinioară, şi nici spaţiile publice de întâlnire nu se mai bucură de prezenţa unor personaje. De când cu atâtea probleme penale pe capul unuia dintre arestaţii la domiciliu – care până nu demult era considerat un prosper om de afaceri, dar şi-a plasat firmele la oamenii de încredere şi a intrat în politică şi administraţie – prietenii acestuia au început să-i ducă lipsa. Până nu demult, întâlnirea la o cafeluţă, într-un local situat aproape de parc, era o necesitate. Acolo erau dezbătute cele mai fierbinţi subiecte de la momentul respectiv şi se mai punea de o afacere sau două, profitabile bineînţeles. Şi mustăciosul de care facem vorbire era prezent zilnic la aceste întâlniri, care au loc numai între cei care îşi zic persoane cu spate tare, dar acum, locul lui de pe scaun a fost ocupat de altcineva. Şi zic cârcotaşii, chiar dacă se mai vorbeşte din când în când de personajul nostru la masa respectivă, cu siguranţă, nu peste mult timp, foştii tovarăşi de afaceri şi cafea îl vor uita de tot, considerându-l pe bună dreptate un individ ieşit din joc.

Se spune că iniţiativele bune sunt mereu binevenite, mai ales când vine vorba despre un pas înainte, către civilizaţie. Dar dacă o asemenea iniţiativă, după finalizare, nu este cum se aştepta lumea, atunci este clar că iniţiatorul are parte de bălăcăreala oamenilor. Aşa se pare că a păţit un primar dintr-o comună mândră de pe Valea Mureşului, care şi-a propus să construiască un imobil în care copiii să-şi petreacă timpul de după ore, adică un after-school, cum se zice pe limba lui Shakespeare. Până aici, toate bune şi frumoase. Numai că, probabil din lipsă de un spaţiu adecvat sau din alte motive care nu se cunosc, after-school-ul a fost construit taman peste buda căminului cultural din sat. Deci, vorbesc gurile rele, buda a fost amenajată, fiind transformată în after-school. N-ar fi, zic nemulţumiţii din comună, nici asta o problemă prea mare. Numai că imobilul cultural din comună n-are toalete interioare. Şi atunci, cum WC-ul de afară a primit altă destinaţie, în locul acestuia au fost postate două cabine de plastic, sau toi-toi-uri, cum li se spune acestor toalete. Care, ştie toată lumea, nu sunt pentru o folosinţă permanentă, ci doar provizorie. Şi care, spun oamenii, deja au început să facă de minune frumosul edificiu cultural din comună.