Gura lumii, 13.11.2012

Sărăcia şi foamea au pătruns până în „măruntaiele” unui club de tradiţie din sudul judeţului. Ca dovadă, până şi cei mai fideli şi nepretenţioşi angajaţi ai clubului, respectiv antrenorii de la grupele de copii şi juniori, au decis să abandoneze corabia aflată în derivă şi să plece să-şi caute alte angajamente. Toţi şi-au prezentat demisiile din cauza faptului că sunt neplătiţi şi au făcut foame mai bine de jumătate de an, iar perspectivele sunt sumbre. Oamenii erau supăraţi şi pentru că atitudinea patronului faţă de ei a fost în majoritatea cazurilor una murdară şi mincinoasă, acesta minţindu-i şi înşelându-i de mai multe ori. În consecinţă, sarcina tehnicienilor demişi a picat în cârca unicului antrenor care mai rezistă la club, cel de la echipa de seniori. Cât şi cum se va putea ocupa acesta şi de grupele de copii şi juniori şi mai ales câţi dintre tinerii jucători îşi vor continua activitatea la acest club rămâne de văzut. Cert e că unul dintre antrenorii demisionari şi-a găsit deja un angajament la un club de prima divizie, care joacă şi în grupele celei mai importante competiţii continentale, semn că are valoare.

Cu ocazia unui târg de produse tradiţionale şi… moderne, centrul unei localităţi cu pretenţii dintr-o zonă cu lămpaşe a fost invadat de tot felul de comercianţi. Ca de obicei, printre adevăraţii producători care au dreptul să vândă brânză, cârnaţi, virşli ori legume şi fructe fără bonuri fiscale şi case de marcat, s-au infiltrat şi băieţi mai coloraţi, „specializaţi” în comerţ ambulant cu… tot ce se cere. Lăudându-şi marfa în gura mare, aceşti adevăraţi „monştri” ai comerţului la îngrămădeală au vândut băuturi răcoritoare şi chiar alcoolice, ori alte soiuri de produse alimentare şi industriale. Problema e că, deşi era evident că nu pot fi producători de bere ori sucuri, nici comercianţii mai „coloraţi” nu s-au deranjat să îşi deruleze activitatea cu ajutorul unor case de marcat, impuse de lege în astfel de situaţii. Culmea, toată tărăşenia s-a derulat sub ochii mai multor „oameni ai legii” locali, care s-au plimbat prin târg, dar nu au observat ori s-au făcut că nu observă nimic ilegal. De suferit au suferit comercianţii locali şi corecţi, care n-au voie să vândă fără a emite bonuri fiscale şi au fost direct dezavantajaţi pe durata târgului, precum şi bugetul de stat, lipsit de impozitele pentru aceste activităţi comerciale ilicite.