Gura lumii, 11.09.2012

Pentru că nu-i prost cine are pretenţii, ci cei care acceptă ifosele, un club de tradiţie din sudul judeţului este jucat pe degete de un jucător aflat la apus de carieră. Cică fotbalistul cu nume de defect de vorbire, care şi-a trăit gloria la o echipă modestă de Liga I acum trei-patru ani, a promis că semnează un contract cu clubul de la noi din judeţ şi chiar a venit la câteva antrenamente, după care s-a răzgândit şi a plecat. În ciuda ţepei primite în văzul lumii, oficialii clubului cu pricina se încăpăţânează să-l achiziţioneze pe jucătorul respectiv, irosind nervi şi bani pe telefoane şi drumuri lungi pentru a discuta cu el. Sesizând interesul exagerat şi nejustificat al clubului, fotbalistul propune întâlniri în restaurante de lux, face consumaţii de mare fiţă, pe care, fireşte, nu le achită el, şi îşi etalează pretenţii salariale de neacceptat, în condiţiile în care surse bine informate spun că e pe punctul de a ajunge la o înţelegere cu un alt club care a intrat pe fir. Situaţia este cu atât mai hilară, cu cât la acest moment, gruparea care aleargă după acest „elefant aproape expirat“ trăieşte mai mult prin reuşitele tinerilor din lot, decât din realizările veteranilor.

Într-o ţară în care majoritatea posturilor publice se ocupă exclusiv pe criterii politice, nu pe cele de competenţă profesională, există şi o categorie aparte de joburi din sectorul de stat, unde există obligativitatea legală a scoaterii acestora la concurs. Dar, pentru ca şi ele să fie ocupate tot de cei cu „pile, cunoştinţe şi relaţii“, criteriile specifice de participare la concursurile obligatorii se ajustează de către organizatori, în funcţie de studiile şi priceperile candidatului favorit. Cică un astfel de caz este „pe rol“ la o unitatea administrativă importantă din judeţ, unde a fost scos la concurs un post de şef de serviciu. Elementul principal care dă naştere suspiciunilor de măsluire a concursului se referă la cerinţele specifice legate de studii, deoarece pentru un post care are de lucru cu comunicarea, relaţiile externe şi promovarea de imagine, se cer studii economice şi nu studii din domeniile comunicării, relaţiilor publice ori a marketingului. Mai mult, deşi pentru un post de şef serviciu este nevoie de o experienţă mai mare şi priceperi superioare, pentru acest job se solicită doar doi ani de vechime în specialitate şi cunoaşterea de limbi străine şi utilizare a calculatorului doar la nivel mediu. Situaţia este deci, curat-murdară şi extra-cusută cu aţă albă.