Gura lumii, 1.09.2016

Gurile rele povestesc că într-o instituţie publică din oraşul de la poalele cetăţii, care oferă educaţie şi încă una de prestigiu, de unde ies copii numai de excepţie, o dăscăliţă mai cu tupeu a apelat la ajutorul părinţilor pentru a-şi amenaja sala în care îşi desfăşoară activitatea. Deoarece fondurile acordate investiţiilor în şcoli nu sunt niciodată suficiente pentru tot ce ar trebui făcut, doamna care pune stiloul în mână învăţăceilor a apelat la bunătatea părinţilor pentru a schimba uşa sălii de clasă. Zvonerii spun că aceştia nu ar fi avut nimic împotrivă, ba chiar s-au conformat şi au schimbat uşa cea veche pe cheltuiala lor. Dar, se vorbeşte pe la colţuri că totuşi, mămicile şi tăticii în cauză sunt tare nemulţumiţi de faptul că învăţătoarea a procedat aşa, mai ales acum, când copiii lor sunt în ultimul an al ciclului primar, după care îşi iau zborul din cuibuşorul doamnei. Aşadar, elevii nu se vor mai bucura prea mult de investiţiile făcute pe banii părinţilor, dar măcar îi rămâne o amintire doamnei.

Se vorbeşte pe la colţuri, că la o mare companie, un mastodont industrial din judeţ, unii intră după cum îi taie capul, circulă peste tot şi în plus, nici nu pleacă cu mâna goală. Problema este că accesul nu este chiar uşor în incinta instituţiei, dar se pare că în rândurile angajaţilor există persoane care dau informaţii exacte despre tot ce mişcă acolo. Astfel, cei interesaţi ştiu cum stau lucrurile pe acolo şi trec la atac. Gurile rele spun că de curând, unul dintre salariaţi ar fi surprins în plină zi, nişte persoane dubioase la ultimele etaje ale clădirii. Când a analizat mai atent, omul nostru şi-a dat seama că indivizii, echipaţi  cu mănuşi chirurgicale pe mâini, se aprovizionau cu cablu de acolo, pentru nevoile personale. Zvonerii spun că aceştia au avut informaţii clare ce şi cum, că doar nu poţi lua un cablu de acolo aşa, după cum te taie capul, ci trebuie să ştii precis care este şi care nu este cu curent pe el.