Gura lumii, 03.04.2012

Fotbalul nu mai este demult un simplu joc. Din cauza intereselor financiare foarte diverse, sportul rege s-a transformat într-o afacere. Rentabilă pentru unii, proastă pentru alţii. Cică de o astfel de afacere cu două tăişuri a fost vorba şi la ultimul meci al unei echipe de pe plaiurile noastre cu potenţial, dar fără ambiţii mari. Gurile rele susţin că o parte din trupa care e obişnuită la fiecare meniu cu ouă şi carne de pui n-a rezistat tentaţiei vinului amăgitor al adversarilor, mari proprietari de crame, şi s-a cam afumat. Astfel, după ce au condus cu 1-0 la pauză, mâncătorii de pui au fost jumuliţi, în repriza secundă, pierzând cu 2-1. Unii sunt gata să parieze (ei, da, şi la pariuri se fac bani frumoşi)  că vina eşecului stă în cârca a trei jucători, care ar fi făcut un pact mârşav, dar reciproc avantajos cu adversarii. Alţii susţin că şi puiul de la cap se-mpute, ca şi peştele şi că ordinul de a rămâne fără aripi a venit de undeva mai de sus. Orice ar fi, sigur e că afacerea miroase la fel de urât ca găinaţul.

Tehnicianul cu cele mai multe diplome şi licenţe în plan sportiv dintre antrenorii care activează în ligile inferioare din judeţ a devenit ţinta ironiilor colegilor de breaslă. Cică echipa pe care o pregăteşte cel mai „intelectual” dintre antrenorii din fotbalul mic merge prost, iar pentru a masca minusurile şi rezultatele slabe, antrenorul face mereu scandal la adresa arbitrilor. Fie că echipa sa pierde din cauză că nu trage nici un şut pe poartă, fie că jucătorii săi ratează cu poarta goală de la doi-trei metri, antrenorul bagă placa cu persecuţia suferită din partea fluieraşilor şi se manifestă ca un scandalagiu de profesie. Din acest motiv, antrenorul este luat peste picior de rivalii de la celelalte echipe, atât direct, cât mai ales, pe la colţuri. Poate ar fi bine ca antrenorul intelectual să îşi reamintească faptul că lucrează cu jucătorii pe care şi-i permite clubul, nu cu cei pe care-i doreşte el, şi să fie mai decent, pentru că altfel, se face şi de râsul curcilor.