Fabiani, micul geniu al pianului, a uluit Franţa

Maximilian Gânju

Micuţul Fabiani Prcsina (foto)  a avut tăria de a trece peste încercări care ar fi doborât şi un om matur, iar astăzi străluceşte pe scenele din ţară şi străinătate. Copilul a mai primit o lovitură, zilele trecute, după ce instanţa a hotărât cât valorează vieţile a doi oameni nevinovaţi, adică şi a mamei sale. Cu tăria unui om încercat în viaţă, Fabiani a reuşit acum să uluiască din nou. Micuţul pianist Fabiani a obţinut zilele trecute premiul I la Concursul Internaţional de Pian de la Nisa, o întrecere prestigioasă care adună toate talentele în devenire de pe mapamond.
De pe culmile gloriei, în abisul durerii
La 12 ani, Fabiani Prcsina a trăit emoţii şi evenimente pe care alţii le adună într-o viaţă. A ajuns şi pe culmile gloriei, când a fost aplaudat în picioare de un public uimit de talentul cu care stăpâneşte pianul sau când a primit recunoaşterea acestei vocaţii, la concursuri locale sau internaţionale. S-a prăbuşit şi în abisul durerii, anul trecut, când şi-a pierdut singurul părinte, mama, ucisă pe trecerea de pietoni de un tânăr teribilist şi inconştient, care circula prin mijlocul oraşului ca la raliu. Acum, piesă cu piesă, îşi reconstruieşte viaţa, cu sprijinul celor care i-au rămas aproape.
„Geniul înseamnă 99 la sută transpiraţie şi 1 la sută inspiraţie“, spunea Edison acum un secol, arătând cât de greu e adesea să faci distincţia între talent şi muncă asiduă în cazul celor pe care-i numim, cu admiraţie, genii. Sunt împrejurări, însă, unde înzestrarea nativă e atât de evidentă, încât nu lasă loc de îndoieli, iar exemplul lui Fabiani Gabriel Andrei Prcsina e cât se poate de elocvent. A făcut cunoştinţă cu pianul în clasa I, iar un an mai târziu îşi decora deja camera cu trei diplome, dintre care două locuri I. Numărul de premii a crescut exponenţial de la an la an, indiferent de cumpenele care i s-au aşezat în cale. „Dumnezeu a pus în acest copil tot ce e mai bun şi mai frumos, l-a dotat cu o sensibilitate ce l-a ajutat să se apropie de muzică“ (învăţătoarea), „încă din prima lună mi-am dat seama că e un talent cum rar se întâlneşte“ (profesoara de pian), „copilul e o valoare naţională“ (inspector şcolar). Cam aceştia sunt termenii în care e descrisă performanţa lui Fabiani la pian, instrument spre care l-a îndrumat mama sa.
Părinte singur, angajată în Valea Jiului, la Exploatarea Livezeni, Fabiola Prcsina şi-a investit toate resursele în cei doi copii, şi, dacă ar mai fi trăit, s-ar fi bucurat în continuare de ce a clădit: fata cea mare e studentă la Matematică, în Timişoara, în timp ce Fabiani cucereşte scenă după scenă şi evoluează într-un ritm care-i surprinde şi pe marii instrumentişti.
Tărie şi sensibilitate
„La fiecare concurs la care particip mă gândesc la ea. Mă ajută, mă struneşte să cânt… nici nu ştiu să explic sentimentul în cuvinte. Mă face să cânt mai bine, cu emoţie, să transmit ce simt“, spune Fabiani. Aşa a ajuns să aibă, la o vârstă atât de fragedă, zeci de medalii obţinute în ţară şi în străinătate. De altfel, anul trecut, la doar o săptămână după tragedie, a câştigat locul I şi premiul Uniunii Compozitorilor la un concurs local, iar o lună mai târziu strălucea pe scena concursului internaţional Piano Talents, din Milano.
Fabiani Prcsina e crescut acum de Beatrice Munteanu, sora mamei sale, care e nu numai tutorele copilului, ci şi stâlpul său de susţinere. Împreună cu soţul şi cei doi copii ai săi, mătuşa se străduieşte ca lui Fabiani să nu-i lipsească nimic şi să simtă căldura unui cămin normal.