Exerciţiu de admiraţie

Titlul nu e original, dar e relevant.
Spuneam, cu doar câteva zile în urmă, că nu-mi plac generalizările. Nu-mi place când Emil Boc spune că „românii au votat…”, deşi doar 27 la sută dintre români au votat. Nu-mi place când aud că „românii îşi fac concediul în străinătate…”, deşi doar 15 la sută dintre români îşi fac concediul în străinătate. Nu cred că învăţământul românesc are nevoie doar de filozofi, după cum nu cred nici că scoate tâmpiţi, asta în pofida problemelor grave pe care le are. Şi aş putea continua, dar nu ăsta este scopul.
Desigur că, nu toţi profesorii sunt conştiincioşi şi au vocaţie. Aşa se spune, că profesoratul e o meserie pentru cei care au vocaţie. Sau cel puţin aşa ar trebui să fie. Nici despre cei fără vocaţie, câţi or fi, nu va fi vorba, cel puţin în acest editorial. Atunci, despre cine?
Despre ceilalţi, cei cu vocaţie sau cu o anume demnitate a profesiei. Sau despre cei care au o anume responsabilitate şi nu au renunţat la ea chiar dacă nu au primit mult-clamata majorare de salariu de 50 la sută, promisă cu surle şi trâmbiţe de… ce mai contează?
Fiica mea susţine în aceste zile examenul de bacalaureat. S-a discutat mult, în stilul uşor catastrofic caracteristic unei anumite părţi a presei, despre boicoturi şi aruncări în aer ale acestui examen, prin neprezentarea cadrelor didactice care trebuie să asigure supravegherea. Neprezentare motivată prin înjumătăţirea banilor cuveniţi. Dar, bacalaureatul a început la data şi ora fixată, tocmai pentru că aceia despre care vorbeam laudativ în paragraful anterior au venit la şcoală, convinşi că asta face parte din job-description (ca să folosesc un nou anglicism la modă). Elevii au intrat în sălile de clasă, au fost examinaţi, au primit notă. Tot aşa va fi şi mâine şi probabil, până la sfârşitul ediţiei 2009 a bac-ului. Nu că ar exista entuziasmul de a fi plătit la jumătate, sau datorită vreunui idealism deplasat. Din vocaţie şi responsabilitate. Mă raliez acelor părinţi care au un gând bun pentru cadrele didactice care înţeleg să-şi facă treaba profesionist. Lor le este adresat acest exerciţiu de admiraţie, neoriginal, dar relevant.
Atenţie, nu i se adresează în nici un fel ministresei Învăţământului. Nu cred că discursurile politicianist – mobilizatoare ale domniei-sale au funcţionat.
… Şi apropo de tâmpiţi şi filosofi, vă invit cu mare drag să citiţi editorialul lui Andrei Pleşu din ultimul număr al revistei „Dilema Veche”, intitulat „Învăţământul, filozofii şi ospătarii”. Pentru cei care preferă varianta electronică, iată linkul: http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=279&cmd=articol&id=10847.