BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Un băiat rotofei a ajuns ditamai șeful peste un serviciu dintr-o administrație de prin zona cu lămpașe. Cum a ajuns acolo, e un mis­ter pe care nici cei mai bătrâni funcționari nu-l pot desluși. Dincolo de manierele de birt și de talentul rar de a trans­forma orice ședință într-un bâlci, angajații povestesc că șefulețul are și o pasiune aparte: îi împinge pe oameni să calce legea, de par­că regulile ar fi doar niște sugestii scrise pen­tru alții. Mai spun cârcotașii că omul n-ar mișca un dosar fără să-i iasă și lui ceva, așa că orice achiziție care trece prin serviciu ar fi „binecuvântată” cu o cotizație, semn că spi­ritul antreprenorial poa­te înflori și la stat.

Un directoraș din ca­pitala regiunii cu lăm­pașe și-ar fi redesco­perit, peste noapte, vo­cația de mare opozant al vechiului regim. Cel puțin asta încearcă să le explice liderilor po­litici de la centru, pe la ale căror uși ar bate de câteva zile, cu speran­ța că va prinde un loc în noua garnitură de con­ducere. Cârcotașii spun că omul nu cere chiar orice post, ci exact fotoliul unei structuri care de multă vreme merge mai mult pe avarii. Nu ca să o re­pună pe picioare, ci pentru că ar mai fi câte ceva de scos din ea înainte să se stingă lumina. Bârfitorii mai spun și că și-ar fi luat angajamentul să fie cooperant la orice com­binație care ar pu­tea interesa noua ta­bără politică.