După cine să mă iau…? (II)

În lista intelectualilor care văd în Crin Antonescu un exponent al (îmi pare rău, nu mai pot spune idealuri politice, expresia este compromisă…) opţiunilor lor politice, regăsesc nume mari. Atenţie – prin mari nu înţeleg doar oameni care se văd des la televizor sau oameni de partid, cât mai ales, reprezentanţi de vârf ai unor domenii de activitate diverse – medicină, informatică, istorie.
Spre exemplu, o plăcută surpriză am avut-o citind în listă numele istoricului Lucian Boia. Cărţile sale sunt adevărate revelaţii. „România, ţară de frontieră a Europei” sau „Occident” ar trebui să facă parte din bibliografia obligatorie a oricărei persoane, care ar vrea să ştie cam de ce suntem unde suntem, nu neapărat acum, în tranziţie, ci aşa, în general…
Dan Grigore, pianist de forţă, militant adevărat pentru cauza dreptei la mijlocul anilor ’90, este şi el în listă. Acest om a fost în primul rând consecvent – nu o dată cu unii, o dată cu alţii. Mereu cu aceiaşi.
Criticul literar Alexandru Cistelecan este şi el o voce cunoscută în elita literară românească. Ştiu, mi se va replica prin „hai, lasă, câţi îl ştiu…?”. Poate că, aparent, nu-l ştiu mulţi. Dar cei care nu-l ştiu ar trebui să se gândească la profesorii de limbă şi literatură română, mulţi la număr, care-l cunosc sigur. La profesorii universitari care-l ştiu. Iar toţi aceştia sunt formatori de opinie. Ei relaţionează cu alţii. Iar estimarea cantitativă de tip „câţi îl ştiu/câţi nu-l ştiu” este irelevantă. Orice societate evoluează, dacă şi numai dacă are elite. Până la momentul „Şcoala ardeleană”, care a format elite, românii din Transilvania nu au contat. Mulţimile votează, e adevărat, dar direcţia este stabilită de elite.
Mircea Diaconu este membru PNL, dar mi se pare că nimeni nu-l poate suspecta pe actor de lipsă de bun-simţ. Nu şi-a exprimat în termeni idioţi şi pupincurişti dragostea faţă de Tăriceanu sau Antonescu. Nu este un închinător de ode, unul care să preia pe nemestecate orice directivă de partid. Firesc, îl regăsesc în rândul susţinătorilor lui Crin Antonescu.
La fel pe psihologul Aurora Liiceanu.
Iată, pentru cei curioşi, un link:
http://lilick-auftakt.blogspot.com/2009/09/intelectuali-de-elita-i-se-alatura-lui.html
Puteţi vedea numele tuturor celor care cred că societatea românească are nevoie de o schimbare. Lor li se alătură, direct sau mai voalat, Andrei Pleşu, al cărui spirit ludic îi conferă un farmec deosebit, lipsindu-l de încrâncenare, dar şi de obsesii idealiste.
Subscriu la această listă şi cred că şcoala românească nu scoate ea numai filosofi, dar nici tâmpiţi.