Doamne-ajută, fiecărui român!

În mod de necontestat, evenimentul major din Anul Centenarului Român, singurul proiect naţional în jurul căruia ne putem aduna toţi, va rămâne sfinţirea Catedralei Mântuirii Neamului de către Patriarhul Ecumenic şi Patriarhul României. Mii de credincioşi din ţară şi diaspora au asistat, duminică, 25 noiembrie 2018, la acest moment istoric pentru România.
Proiectul a apărut imediat după Războiul de Independenţă, dar s-a concretizat la 100 ani după Marea Unire, în timpul Patriarhului Daniel al României, sfinţirea catedralei din Dealul Arsenalului reprezentând momentul definitoriu pentru Anul Centenarului, singurul proiect naţional major, în jurul căruia ne putem aduna.
„Să zidim cu credinţă tare, pocăinţă, nevoinţe duhovniceşti, virtuţi, fapte bune, bine plăcute lui Dumnezeu”, a îndemnat Patriarhul Ecumenic Bartolomeu.
Sanctitatea Sa a evidenţiat frumuseţea şi măreţia noului lăcaş de cult naţional, dar şi greutăţile şi piedicile „vrăjmaşului” care au făcut ca acesta să se înalţe la o sută de ani de la Marea Unire:
„Este adevărat că, în cursul anumitor etape ale strădaniilor neobosite depuse pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, s-a creat impresia că ridicarea acesteia este imposibilă.
Dar, frăţiile voastre aţi avut credinţă statornică şi nezdruncinată în atotputernicia şi împreună – lucrarea lui Dumnezeu. Aţi avut fierbinte dragoste faţă de El şi de Biserica Lui! Aţi avut nădejde tare că preaputernica dreaptă a Celui Preaînalt avea să vină, negreşit, în ajutorul strădaniilor sfinte la care nu aţi renunţat.
Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu”.
Într-un editorial despre simbolistica şi importanţa Catedralei Naţionale publicat în Ziarul Lumina, Părintele Constantin Necula a spus că aceasta „este ţara, cu noi toţi, fiecare în parte, care suim coasta de lumină a nemuririi în Ortodoxie”.
Părintele Constantin Necula a evidenţiat că „suntem dinaintea unei provocări la etica lumii urbanizate în care trăim, care şi-a uitat satele şi ţăranii care şi-au răstignit familiile şi viitorul în ţărâna unei ţări”.
Simbolistica acestei catedrale se regăseşte, a spus părintele, în „plânsul mamelor şi mireselor, fraţilor celor mici ori surorilor cărora nu li s-au mai întors acasă sufletele: fiii, mirii, fraţii, soţii… Scâncetul de foame al orfanilor ori geamătul de durere al rănitului, uneori de dincolo de pragul suportabilului. Strigătul de îmbărbătare al ofiţerului ori murmurul de încurajare a muribundului de pe buzele preotului militar”.
Iar toate acestea „sunt în Catedrală, ţin Catedrala şi fac din ea edificiul reprezentativ al celor 100 de ani de Românie”.

Eleonora-Carmen Hărău, senator PNL de Hunedoara