Dilemă de Paşte, cu Ilarie Voronca

Vă mărturisesc că uneori, pus în faţa unor probleme sau evenimente reale, nu reuşesc să le plasez pe locul potrivit. De fapt, nu-mi dau seama care este acel loc potrivit, dacă e treaba mea să le aşez într-o relativă ordine a importanţei. Am aşa, o dublă senzaţie de neadecvare, de luptător cu morile de vânt pentru cauze pierdute… De-a dreptul descurajator!
Am primit, pe 3 şi pe 4 aprilie, câte un e-mail de la acelaşi expeditor, o persoană pe care o cunosc şi o apreciez, un devean care merită fără rezerve apelativul de intelectual. E-mail-ul era un strigăt de ajutor, din fericire, nu referitor la persoana expeditorului, din păcate, referitor la un român de-al nostru, poet, Ilarie Voronca, naturalizat francez în 1938 şi mort la Paris în 1946. Ataşat e-mail-ului, o fotografie cu ceea ce a mai rămas din mormântul poetului, în cimitirul Pantin din Paris. Adică, mai nimic – placa aflată pe mormânt a dispărut, iar stela funerară de pe care numele poetului este şters s-a răsturnat pe mormântul vecin. Un strigăt de ajutor, însoţit de un buletin, prin care cei ce doresc pot dona o sumă pentru refacerea mormântului deteriorat şi plata taxelor aferente închirierii locului din cimitir.
Printr-o coincidenţă, mă preocupă activitatea jurnalistului Brunea-Fox, cel care a activat în revistele de avangardă 75HP şi Integral, ce apăreau între cele două războaie mondiale. Una dintre reviste, prima, a fost fondată chiar de Ilarie Voronca, la cea de-a doua, a colaborat. De precizat că în acea perioadă, România era perfect sincronă cultural cu Europa, ba chiar dădea naştere la curente artistice celebre – spre exemplu, mişcarea dada, iniţiată de Tristan Tzara. Spun asta, pentru a preciza în ce context am aflat câte ceva despre Ilarie Voronca.
Poezia nu mai e la prea mare căutare. Numele lui Voronca nu e nici el dintre cele mai cunoscute. Dar face parte din istoria literară a României, o istorie mult prea brusc şi violent întreruptă de venirea comuniştilor. Cât trebuie să conteze pentru un stat prestigiul oamenilor săi de litere, artă, ştiinţă etc.? Pe care dintre ei ar trebui să-i onoreze? De care ar trebui să aibă grijă chiar şi după moarte? Este Ilarie Voronca printre aceştia?
Recunosc, nu vreau să lansez dezbateri inutile şi stufoase despre atenţia acordată culturii, fonduri şi activităţi ministeriale. Nu cred că cineva se va repezi să ofere donaţii pentru nume căzute în uitare, desigur, necuvenită, dar asta-i viaţa. Totuşi, soluţii există.
Iată una dintre ele. Toate satele, prin fel şi fel de monografii auto-laudative, îi amintesc pe fiii lor meritorii. Ilarie Voronca s-a născut la Brăila, iar apartenenţa sa la literatura de avangardă este dincolo de orice echivoc. Oficialităţile din Brăila trebuie să fie primele care să-l onoreze postum pe poet, prin acoperirea costurilor aferente refacerii mormântului.
Aşa că am trimis e-mailul pe adresa Consiliului Judeţean Brăila şi a Direcţiei locale pentru cultură…