Deschiderea partidelor către societatea civilă

În comunicare există ceea ce se numeşte „wishful thinking” – mai pe româneşte spus, transmiţi nu idei determinate de evidenţe, ci idei despre cum îţi doreşti tu să arate realitatea.
De curând, ministrul de Externe Teodor Baconschi spunea că PDL trebuie să se deschidă spre societatea civilă, ceva cam aşa: „În comisiile de specialitate, se reflectă ataşamentul nostru faţă de meritocraţie, faţă de competenţă, precum şi dorinţa noastră de a ne deschide către societatea civilă. În aceste condiţii, nu intră militanţi de tip clasic, ci mai cu seamă competenţe, personalităţi locale ale vieţii academice din diferite ramuri profesionale”.
Dorinţa de deschidere către societatea civilă este desigur un deziderat al d-lui Baconschi şi probabil al PDL, numai că de la dorinţă la putirinţă este cale lungă. Din păcate, nu doar PDL, ci şi alte partide au ratat sistematic şansa de a se deschide către societatea civilă, care este formată acum din cine? Din bugetarii cu salarii tăiate? Din profesori păcăliţi să voteze, după ce li s-a promis că vor avea salarii mărite cu 50 la sută şi care acum se plâng că nu le ajung banii? Din pensionari poate, conştiinţa civică a naţiunii, aduşi în situaţia de subzistenţă? Sau poate din şomerii scoşi pe bandă rulantă? Sau poate dintr-o parte a comentatorilor acestor editoriale, de care cealaltă parte râde în hohote, când îşi dă seama că în afară de huo!, injurii şi afirmaţii aiuritoare, nu pricep nimic şi nici nu vor s-o facă. Sau poate din intelectualii care încet-încet s-au retras, dându-şi seama că au fost doar o masă de manevră? Sau din cei care urmează să devină şomeri?
O paletă destul de largă de opţiuni, din care dl. Baconschi poate alege. Numai că ţara merge prost, inclusiv din cauza faptului că numitele „competenţe” sunt ignorate. Nu de competenţe este nevoie, nu de oameni cu expertiză, ci de executanţi, pentru care proslăvirea partidului şi înjurarea adversarilor este unica pasiune şi calitate. Cu cât mai multe căpăţâni seci, cu atât mai bine.
Societatea civilă este ignorată magnanim, pentru că orice decizie este luată fără nici o consultare a sa. Orice decizie se ia „în coaliţie”, fără să-i pese cuiva de societatea civilă, care, biata de ea, a fost de mult anihilată în România. A fost, cum s-ar spune, ciuruită…
Sau poate remarca d-lui Baconschi era adresată altcuiva…?