De la interdicţie, la… interdicţie

În toamna lui 1996, exasperat că românii păreau să se îndrepte din ce în ce mai mult spre o schimbare politică (ea s-a produs de altfel, Constantinescu luându-i locul lui Iliescu, iar CDR a înlocuit PDSR), partidul de guvernământ la acea dată, PDSR, a interzis posturilor locale TV să realizeze emisiuni de campanie electorală. Justificarea, ce-i drept nu în spirit democratic, exista – presa era în mare măsură favorabilă schimbării, iar staţiile locale nu făceau excepţie.
La Deva, singura televiziune operaţională era Devasat, televiziune pe cablu cu program propriu. Interdicţia de a face campanie electorală i-a lovit însă pe toţi, fără deosebire, pedeserişti, cederişti, udemerişti sau români mari, precum şi de la alte partide mai mari sau mai mici, din cele care evoluau atunci pe scena politică – PUNR, PDAR, PLDMR…. Dornici să se vadă cumva la televizor, să spună ce au ei de gând, politicienii ar fi acceptat orice compromis rezonabil, doar să se vadă la televizor. Pe de altă parte, nu era corect nici faţă de public. Oamenii urmau să meargă la vot fără să aibă posibilitatea să-i vadă/audă pe cei de pe liste.
Am recurs la un compromis rezonabil, în calitate de colaborator al Devasat TV. Nu era voie să realizăm emisiuni de campanie, dar nu era interzis să discutăm despre campanie. Aşa că în două seri consecutive am invitat în studio reprezentanţii tuturor partidelor ce aveau liste de candidaţi. Toţi au venit bucuroşi, nimeni nu a refuzat. Nu s-a vorbit explicit electoral, dar prezenţa candidaţilor a fost benefică, pentru ei şi pentru electorat. Au discutat, s-au certat rezonabil, am polemizat, mi s-au făcut reproşuri, dar pe ansamblu, toţi au fost mulţumiţi şi, ceea ce a fost extrem de important şi demn de remarcat, nici unul nu a sesizat CNA cum că s-ar fi încălcat în vreun fel dispoziţia restrictivă. Oamenii au avut onoare, adică, ceea ce am apreciat în mod deosebit. Au fost atunci în studio Sorin Dimitriu de la PNŢCD, Alexandru Blaj de la PDSR, Nicolae Segesvary de la UDMR, Gheorghe Firczak de la PLDMR, alţi câţiva pe care nu mi-i mai amintesc bine.
De atunci, nu a mai fost introdusă vreo astfel de restricţie, chiar dacă încercări de a pune presa la colţ au mai fost, ce-i drept, mai rafinate şi mai… arogante.
La 14 ani distanţă, iată că modelul băsescian al permanentului conflict cu presa proliferează. Interdicţia pe care o au politicienii PDL de a se duce în studiourile Realitatea TV şi Antena 3 este o măsură desuetă. Stabilim ziua partidului şi interzicem prezenţe în studio, pe motiv că suntem criticaţi… Ciudat… Din experienţă, pot să vă spun că oamenii politici cu greutate îşi asumă inclusiv riscul întrebărilor incomode şi al poziţiilor părtinitoare ale jurnaliştilor (care evident, nu trebuie idealizaţi).
Cine urmează pe lista neagră?