De la „aoleu, murim…!”, la „s-ar putea să trăim…” (I)

Doamnelor şi domnilor, cum s-ar spune la televizor, să vă spun eu astăzi, ce am mai citit/văzut/auzit despre criză în ultima vreme, altundeva decât prin tabloide cu fete la pagina 5 şi televiziuni obsedate de catastrofe.
Nu sunt adeptul beţiilor cu apă rece, de fapt, al nici unui fel de beţii, dar nici al panicii cu orice preţ, prilej, ocazie. Nu cu foarte mult timp în urmă, făceam o comparaţie între genul de mesaj pre-electoral al lui Obama – acel simplu şi sincer „yes, we can” – la ceea ce există pe piaţa românească în perioada agitată dinaintea prezidenţialelor. Incoerenţă cât cuprinde, un Geoană aflat mereu şi mereu cu un pas după Băsescu, preşedintele care nu are nici un fel de mesaj şi nu ştie dacă va candida. Un Crin Antonescu revenit pe scenă, după momente în care toţi se întrebau ce mai face, Oprescu, venit la joc aparent pentru a încurca, în realitate, pentru a determina nişte clarificări.
Băsescu vrea voturi de la Bercea Mondialu şi ai săi, în general, de la electoratul din prima fază Iliescu, despre care se spunea că e cel mai puţin educat, dar şi de la intelectuali de vârf, pierduţi de partidul care i-a avut şi care în mod tradiţional s-a bazat (şi) pe ei, intelectualii, PNL adică. Consideraţi poate prea mult gânditori şi nebăgaţi în seamă, pentru că nu fac parte din tradiţionala „masă”, intelectualii au apucat să migreze (spre mirarea mea, recunosc…) spre un om care are capacitatea de a manipula cu talent şi care s-a făcut că-i bagă în seamă. Chiar mă mir că în faţa unui filozof nu au contat epitetele jignitoare de „filozofi” sau „tâmpiţi”, după caz…
Geoană nu prea ştie ce vrea, se bazează pe electoratul PSD, dar e, cel puţin aşa arată sondajele, în urma partidului. Practică acelaşi scenariu populist, deşi nu i se prea potriveşte.
Realitatea este că puţini realizează că România are nevoie de un altfel de preşedinte, nescandalagiu şi care să fie mai puţin evident, dar mai eficient. Îmi asum riscul de a fi jignit/acuzat/etichetat, dar aş vrea ca România să aibă parte de un tip educat la Cotroceni, fără un limbaj atât de colorat, fără atât de multe jigniri la adresa presei, fără încurcături cu Bercea Mondialu şi mai ales, capabil să lanseze un semnal de alt gen în această perioadă.
Ce fel de semnal? Voi explica mâine.