Cum a câștigat un hunedorean lupta cu birocrația după ce „poștașul” ar fi semnat în locul lui

O eroare aparent banală de la Di­recția de Finanțe – omiterea unei scări de bloc pe un plic – a declanșat un proces lung de aproape patru ani. Miza? Dreptul unui hunedorean de a se apăra împotriva unei decizii de impunere de peste 180.000 de lei, pe care Fiscul susținea că i-a co­mu­nicat-o, deși semnătura de primire nu îi aparținea.
În anul 2021, hunedoreanul s-a tre­zit, în urma unei inspecții fiscale, cu o notă de plată considerabilă: 187.817 lei, reprezentând TVA stabilit su­pli­mentar.
Omul a urmat calea legală și a con­testat decizia în termenul prevăzut de lege. Din acel punct, însă, dialogul cu autoritățile fiscale s-a transformat într-un labirint birocratic. Timp de luni de zile, hunedoreanul a așteptat un răs­puns la contestația sa. Când a ce­rut lămuriri, Fiscul i-a comunicat scurt că decizia fusese deja emisă încă din august 2021 și, conform docu­men­telor lor, fusese livrată și semnată de primire la domiciliul acestuia. Degea­ba a explicat hunedoreanul că nu a văzut niciodată acel document și, mai grav, că semnătura de pe recipisa poștală nu îi aparținea. Mai mult, a­dresa de pe plic era incompletă, lip­sind scara blocului, ceea ce făcea foar­te probabilă livrarea eronată. Băr­batul a chemat în judecată Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ti­mi­şoara, Serviciul Fiscal Municipal Hu­ne­doara şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, cerând obligarea pârâtelor la comunicarea deciziei emise de DGRFP Timişoara, ca răspuns la contestaţia înregistrată sub nr. 25045/17.06.2021.

Semnătura de primire era falsă
„În vederea lămuririi semnăturii exis­tente pe dovada de comunicare, ins­tanţa a procedat la compararea sem­năturii de pe dovada de co­mu­nicare cu semnătura dată de re­cla­mant în faţa instanţei şi cu sem­nă­turile existente pe înscrisuri depuse la dosar, respectiv permisul de con­du­cere. Din această analiză comparativă rezultă că semnătura de pe con­firmarea de primire este diferită în mod evident de semnăturile recla­man­tului, atât sub aspectul formei generale, cât şi al elementelor de individualizare, neexistând similitudini care să permită atribuirea acesteia aceleiaşi persoane, iar diferenţele constatate nu pot fi explicate prin sim­ple variaţii de execuţie, ci relevă o lipsă de corespondenţă între sem­nă­turi. În aceste condiţii, instanţa a­pre­ciază că semnătura de pe dovada de comunicare şi invocată de pârât pen­tru refuzul comunicării deciziei nu aparţine reclamantului, astfel încât confirmarea de primire nu poate constitui probă a comunicării efective a Deciziei din 09.08.2021 către a­cesta”, se reține din dosarul de la Tri­bunalul Hunedoara. Prin urmare, ju­de­cătorul a dat dreptate hunedoreanului și a obligat Ministerul Finanțelor să îi co­munice oficial decizia de solu­țio­nare a contestației, ca mai apoi să poa­­tă, dacă e cazul, să atace în ins­tanță datoria de 187.000 de lei către Fisc. Pe lângă obligarea autorităților de a-și repara eroarea, statul va trebui acum să îi plătească bărbatului și chel­tuieli de judecată în valoare de 6.520 de lei. (M. Gânju)