Copii năpăstuiţi şi oameni buni la suflet

Maximilian Gânju

Zeci de copii din oraşele Văii Jiului, forţaţi de sărăcia în care trăiesc, ajung să fie unicii întreţinători ai unor familii destrămate. Trăiesc alături de bunicii sau mătuşile lor, care au refuzat să-i părăsească, atunci când părinţii lor au făcut acest lucru.
Chiar dacă unii dintre ei abia au învăţat să meargă în picioare, reuşesc să-şi câştige pâinea zilnică de pe urma unei munci nu de puţine ori istovitoare pentru un copil. Nu se plâng, chiar dacă le-ar plăcea să se joace în loc să muncească, dar ştiu că orele pierdute la joacă înseamnă mai puţină mâncare pe masă. De pildă, Valentin locuieşte în cartierul Colonie din Petroşani, într-o casă dărăpănată, împreună cu bunica lui şi alţi doi fraţi mai mici. Părinţii lor i-au părăsit când erau prea mici să-şi dea seama că vor ajunge ai nimănui, aşa că abia dacă şi-i mai amintesc. El este tată şi mamă pentru cei mici şi singurul ajutor al bunicii. Un copil firav, dar foarte isteţ şi muncitor, deşi nu are decât 14 ani.
Două fetiţe abandonate cu câţiva ani în urmă pe scările spitalului şi ajunse în grija bunicii au aceeaşi soartă ca şi Valentin. Fetiţele chiar dacă sunt bine hrănite şi îngrijite, trăiesc în condiţii foarte grele, doar din pensia bunicii. Până în urmă cu un an, îl aşteptau pe Moş într-o casă din lemn, ce aduce mai  mult a colibă. Nu aveau nici măcar lemne să se încălzească. Acum e mai bine, după ce au avut noroc şi au primit un apartament în blocul social.
Doi oficiali din Primăria Petroşani au aflat de situaţia copilelor şi de o bună perioadă de timp, ajută familia năpăstuită, dar şi pe cea a lui Valentin sau alte familii sărace. Nu vor să-şi facă publică identitatea, iar de sărbători, au mers la toţi cu alimente şi dulciuri. „Eu am încercat să ajut familia respectivă cum am putut. Stăteau într-o colibă şi erau vai şi amar, numai sărbători nu aveau”, spune unul dintre cei doi oficiali, care de trei ani încoace, ajută familiile respective ori de câte ori poate.