Cereri de valoare redusă

Doris Visirin, avocat

Codul de procedură civilă a introdus, pentru simplificarea activităţii instanţelor de judecată, un titlu referitor la cererile de valoare redusă.
Pentru determinarea domeniului de aplicare a acestei proceduri se are în vedere criteriul valoric, vizând cereri în pretenţii a căror valoare nu depăşeşte suma de 10.000 de lei.
Instanţa competentă pentru a soluţiona aceste cereri este judecătoria, reclamantul completând un formular de cerere care se poate descărca de pe portalul instanţelor de judecată, şi trimiţând sau depunând direct acest formular la registratura competentă. Rubricile formularului au în vedere identificarea părţilor, valoarea pretenţiei, indicarea probelor, cheltuielile de judecată, precum şi semnătura reclamantului.
Taxa de timbru aferentă acestor cereri este de 50 de lei dacă valoarea cererii nu depăşeşte 2.000 de lei şi de 200 de lei dacă valoarea cererii depăşeşte această sumă.
După primirea formularului şi a probelor ataşate acestuia, instanţa va trimite pârâtului o copie a acestora şi formularul de răspuns, cu menţiunea de a depune, în termen de 30 de zile formularul de răspuns completat corespunzător, precum şi copii de pe înscrisurile de care înţelege să se folosească. Pârâtul poate răspunde prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns.
Cererea se soluţionează în camera de consiliu şi, dacă se solicită acest lucru, dezbaterile pot fi orale, cu prezenţa părţilor.
În termen de 30 de zile de la termenul de judecată la care se dezbate fondul, instanţa va redacta hotărârea, care este executorie de drept, supusă doar apelului la tribunal în termen de 30 de zile de la comunicare.
Ca urmare, ea poate fi executată silit chiar înainte de soluţionarea apelului, instanţa de apel putând dispune suspendarea executării silite, dar doar dacă se consemnează o cauţiune de 10 la sută din valoarea contestată în apel.
Procedura cererilor de valoare redusă nu se aplică în domeniul stării civile, drepturilor patrimoniale născute din relaţiile de familie, asigurări sociale, dreptul muncii, moştenire, insolvenţă şi nici în materie fiscală, vamală sau administrativă sau în ceea ce priveşte răspunderea statului pentru omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice.