Cât costă cultura în judeţul Hunedoara…?

Foarte puţin.
Nu în sensul în care este subevaluată, ci în sensul cel mai propriu al expresiei – repet, foarte puţin.
Săptămâna trecută s-a încheiat la Sibiu Festivalul de Jazz. Cele mai bune trupe concertează de obicei sâmbăta şi duminica, iar în acest an au fost nume de vârf. Se pot face rezervări de bilete pe Internet. Dacă în 2008, biletul la Gala de final a costat 30 de lei, anul ăsta a costat nu mai puţin de 110 lei! Să recunoaştem, un preţ destul de piperat, mai ales dacă luăm în considerare faptul că de obicei nu mergi singur. La Concertul de Anul nou, tot de la Sibiu, biletul a fost 60 de lei! La piesa Faust, o montare grandioasă, cei 30 de lei este un preţ mai mult decât rezonabil!
Prin comparaţie, la Deva e gratis! Dacă este să vorbim despre aspecte pozitive, atunci, revitalizarea Teatrului de Artă a dat un impuls vieţii culturale, mă refer la cea de calitate, că subproducţiile, vorba proverbului, curg gârlă! Preţurile subvenţionate la bilete au avut un efect excepţional, deşi povara asupra bugetului public este mare. Mare, dar merită din plin, pentru că, într-un registru filosofic nici măcar prea pretenţios, trăirea artistică ne extrage din lupta animalică pentru existenţă. În spaţiul acelui teatru se regăsesc oameni care seamănă şi caută chiar protecţie simbolică, reconfirmarea valorii proprii prin dialogul cu cei asemeni lor, cei ce sunt minoritari, dar înţeleg tendinţele…
Preţul de 12 lei pentru un bilet, la cele mai multe dintre spectacole, este derizoriu. Nu înseamnă însă că este şi uşor. E nevoie de dorinţă de a face, de acel motor interior care funcţionează chiar şi când entuziasmul este uzat. Pentru că ceea ce se petrece la Teatrul din Deva nu e o fulguraţie, ci a dobândit o constanţă, este un experiment devenit regulă pentru un oraş care nu a mai avut aşa ceva şi care sper că va rămâne constanta teatrului. MC Ranin ştie de ce…
Ritmicitatea o regăsim şi la Galeriile de artă Forma. Să nu fim dezamăgiţi- a trecut vremea unanimităţilor strivitoare. La un vernisaj devean nu trebuie să vină 500 de oameni spre a fi un succes. Vestea bună este că vin 100 la vernisajele separate temporal de cel mult două luni – iar foaierul teatrului a devenit şi el sală de expoziţie!
Judeţul nu are suficiente resurse private pentru susţinerea culturii de calitate – e o realitate tristă. Luni vă voi prezenta un editorial interesant – ne-ar trebui şi nouă oligarhul nostru! Neavând bani privaţi suficienţi, trebuie să ne bazăm pe resurse publice. Iar celor gata să arunce „de astea avem noi nevoie acum…”, le voi spune că da, o parte din cetăţeni şi de asta au nevoie acum.