Blaga şi delirul comunist de dreapta

Volodia Macovei
Că, în România, liberalismul n-are treabă cu doctrina liberală, social-democraţia e mai de dreapta decât liberalismul, iar naţionalismul e o glumă cu strigături, ştiam şi am mai punctat de câte ori am avut ocazia. Face parte dintr-o stare de inconştienţă a clasei politice, rezultat al lipsei sale de respect, responsabilitate şi minte.
Aşadar, nimic nu ar mai fi fost de mirare… Până la vizita liderului democrat-liberal, Vasile Blaga, în China. Abisul gândirii politice româneşti a încălecat din nou paroxismul, printr-o declaraţie încremenitoare a stăpânului PDL: „Am dorit să împărtăşim din experienţa vastă a Partidului Comunist Chinez, care îmi dau seama că este într-o permanentă reconstrucţie. Incredibil, dar colegii noştri chinezi, practic, şi asta mă bucură, împărtăşesc aceleaşi valori cu noi în tot ceea ce înseamnă construcţia unui partid…”. O declaraţie superioară oricărui rău, chiar imaginar, pe care l-aş fi putut adulmeca dinspre politica românească!
Nu mă leg de faptul că PDL s-a dat mereu de dreapta, arogându-şi chiar merite de polarizare împotriva stângii social-democrate. Deşi e penibil, pentru un „dreptace”, să spună că un partid comunist este modelul său politic. Mai grav este că se dă deoparte faptul că, în ciuda unor reforme pe care le-a suferit Partidul Comunist Chinez (PCC), structura, atribuţiile, modul în care controlează global societatea chineză sunt eminamente comuniste, indiferent cât de gingaş am vrea să măsluim realitatea. Da, economia chineză, sub braţul de forţă al partidului unic, a dat peste nas lumii, adaptându-se la modernitate cu un preţ pe care nu-l ştim. Dar la fel de clar este că mâna lungă a partidului din uriaşa ţară orientală controlează la sânge orice încercare democratică. În China sunt, încă, mari probleme cu libertatea individului, cu accesul la informaţii, pe un model care se respectă după cum bine-i spune numele: comunism. Să ne mai amintim de „marile daruri” făcute propriului popor de PCC: abuzuri, condamnări, oameni alergaţi cu tancul? Atât de proastă ne este memoria?
În momentul în care liderii unui partid de dreapta din România tânjesc după puterea partidului unic şi egalitatea perversă între semeni, suntem în faţa unui partid mocirlos, fără identitate, condamnându-şi propriii membri la ruşine pe viaţă.