BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc cârcotașii că s-a rupt lanțul de iu­bire dintre două per­so­naje de pe la noi. Zvo­nerii au aflat despre asta și acum po­ves­tesc pe la colțuri că, dintr-o dragoste așa mare, nu a mai rămas nimic. Sau poate ceva, puțină ură. Că unde e iubire e și ură. Gurile rele susțin că, după ce unul dintre personajele noastre a făcut lucruri frumoase pe acolo pe unde este, toată prie­tenia de care vorbim
s-a defectat. Pur și sim­plu. Să fie invidia, întreabă zvonerii? Sau teama că omul vine tare din spate și, cine știe, poate se gândește și la alte joburi, mai im­portante ca acela pe care-l ocupă în pre­zent. Nu se știe nici­o­dată pe cine strângi tare la piept.

Vorbesc gurile rele că un șef s-a ajuns așa de tare că s-a schim­bat total de când nu mai e printre muritorii de rând. Omul cică și-a schimbat în așa hal com­portamentul că nici unul dintre apro­piați nu-l mai recunosc. Să fie beția puterii? Mai mult ca sigur asta e problema. Cârcotașii s-au supărat să audă așa ceva și au mai aflat că respectivul nici nu-i primește în birou pe amărâți, punând se­cre­tară să spună că e plecat din unitate. Urât lucru, dacă totul e ade­vărat și omul nostru nu știe că poate fi înlocuit din funcție într-un mi­nut. Roata se învârte, omul a uitat acest lucru și nu e exclus să asis­tăm la mazilirea omul cât de curând. Mai re­pede decât se aș­teaptă unii cârcotași.