BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc gurile rele că un șef din zonă e cu­noscut prin orașelul feroviar mai mult prin escapadele amoroase decât prin activitatea de la birou. Spun zvo­nerii de serviciu că omul nostru se plimbă prin localitate cu ma­șina, dă o tura pe cen­tru, apoi se duce glonț la blocul unde locu­ieș­te iubita sa. Una dintre ele, că la serviciu mai are una. Astfel, cârco­tașii povestesc că res­pectivul o strigă pe fe­meie să coboare, o aș­teaptă nervos până ce duduia se aranjează, apoi se plimbă împreu­nă prin orășelul nostru. Nici că le pasă că-i ve­de cineva, nu, oamenii sunt de o nesimțire crasă și nu se gândesc la familiile lor, care su­feră din cauza asta.

Spun cârcotașii prin târg că o duduie care se dă curajoasă doar pentru că este foarte, foarte apropiată de un primar de orășel gal­ben, a reușit cu doi an­gajați la firma sa să câștige contracte mari. Cum se poate așa ceva, vă spunem noi, e foarte simplu. Nu tre­buie să ai firmă se­rioasă, muncitori, utila­je, nu. Îți trebuie un pri­mar pe care te poți baza, care știe cum să împartă un contract mare, în mai multe mici, tocmai pentru a nu fi obligat să orga­nizeze o licitație. Așa, se merge pe încre­din­țare directă, frumos, doi angajați și un profit enorm. Să tot faci construcții! Asta este rețeta unora, așa cred ei că se dezvoltă jude­țul nostru. Și, mai și dau din gură că ei sunt cins­tiți.