BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Din consoartă a ajuns mare investitor în ca­pi­tala județului. Gurile rele spun că o coniță din su­dul județului, dintr-o urbe micuță, s-a lansat în afaceri de când a ajuns și ea pe un post de ales. Dacă ne luăm după bâr­fitori, domnița în cauză s-a gândit că nu se cuvine să investească la ea în urbe sau chiar în regiune, că lumea-i sărmană și nu dă bani pe țoale noi. Așa că a ales chiar centrul județului, la doi pași de locul ei sezonier de mun­că. Acum ar avea două magazine în urbea de care s-a îndrăgostit după alegeri și la cel din urmă, inaugurat de puțină vre­me, a venit cu cash de acasă. Ar fi vorba de vreo 200 de mii de parai investiți mai spun cârco­tașii. De unde a avut atâ­ta putere de bani nimeni nu poate spune, mai ales dacă ne uităm că mai toți concetățenii ei sunt lipiți pământului de săraci.

Un proiect făcut cu bani puţini în cea mai nouă stațiune, după cum afirma chiar mahărul ce a supervizat lucrarea, nu este realizabil chiar cu un pumn de mărunţiş. Fără ştirea şefului, cei care se ocupă de respectivul proiect își fac mici afa­ceri, ba mia vând și din materialele ce ar trebui folosite la şantier. Bâr­fi­torii spun că pentru a nu fi prinşi, băieții bagă pe facturi diferite obstacole întâlnite pe traseu şi care ar costa mai mult. În rea­litate nu este vorba de­cât de ciupeli. Spre ex­emplu, spun zvonarii, că de mai multe ori s-a anunțat că instalația de transport a turiștilor că­tre stațiune este de­fec­tă, că are câte o piesă ca­re se strică la prima adie­re de vânt. În realitate, oamenii aveau o în­țe­le­gere cu firma tehni­ci­a­nu­lui chemat și plătit să facă reparația. Acesta în­casa pe nemuncă o sumă frumușică iar ju­mă­tate din ea se ducea la angajați. Cârcotașii mai spun că în fond și la urma urmei turistul nu prea are de suferit, că la cei câțiva fulgi care cad în noua stațiune, în se­zon, nimeni nu se prea înghesuie.