BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Dacă n-a fost că­ruța, sigur a fost un ca­mion cu proști! Gurile rele din regiunea cu lămpașe spun cu tărie că într-o urbe vestică a fost festival. Nimic de­osebit până aici, că sunt chermeze din ori­ce motiv în așezarea în cauză, însă de data a­ceasta a fost deosebit. Cum se apropie exa­menul electoral, edilul și-a adunat soldații și i-a instruit să le dea participanților tot felul de fluturași, dar să le și vorbească de el. Oa­menii, toți aleși pe sprânceană, au înțeles ce au vrut, așa că ce a ieșit de fost de râsul lumii. Bârfitorii spun că aproape fiecare petre­căreț abordat a înțeles că șeful nu va mai sta la conducerea urbei, că vrea loc mai mare și cu mai multă influență, la Capitală, adică exact locul ocupat de un apropiat al șefului de urbe.

A ajuns la sapă de lemn și cu nervii la pământ. Este vorba de un politician din regiu­nea cu lămpașe, un te­merar al alegerilor pentru funcția de edil șef. Gurile rele spun că omul este sărac lipit pă­mântului din cauză că a fost lovit de ghi­nion, un ghinion care parcă și l-a căutat sin­gur. Zvonarii spun că a adunat și el ceva cheag în toată acti­vi­tatea sa la o firmă, dar Cupidon l-a lovit exact când trebuia să se ducă la odihnă. A găsit o blondină și și-a pă­ră­sit consoarta lăsându-i jumătate din bruma lui. Acum, după o con­viețuire de vreo câțiva anișori, omul nostru s-a trezit că iubirea vieții sale îi dă papucii. Dar nu-l lasă doar cu inima frântă, ci-i ia și ju­mă­tate din agoniseală.