BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Nici ”aranjat” n-a re­ușit să-și atingă visul, acela de a deveni sta­roste peste o unitate de învățământ. Gurile rele spun că soțiorul unei po­liticiene din sudul ju­de­țului și-ar fi dorit cu ar­doare o funcție de șef la pe un minister, dar n-a fost să fie. Trocul politic n-a ieșit iar bărbătușul a rămas pe postul slab re­munerat, găsit tot de soțioară. Între timp, dacă ne luăm după zvonari, a apărut iarăși o rază de spe­ranță pe strada lui. Un post de șef la o uni­tate care se ocupă cu edu­cația, iar banii înca­sați erau de două ori mai mulți decât ce ia acum. Se mai adăuga și zeciu­ia­la din contractele de achi­ziții, dar și alte bo­nu­suri. Prin urmare soțioa­ra a încercat să-i aran­je­ze postul și chiar a reușit, doar că ghinionul a in­ter­venit proverbial. Cineva de la centru a decis de pe o zi pe alta să schim­be condițiile pe care tre­buie să le îndeplinească toți candidații, așa că ni­meni nu s-a mai putut plia pe post. Nici măcar bărbătușul care e obligat să stea tot pe leafă mică.

Ce exemplu mai poate da învățăceilor se întrea­bă toată lumea, în con­dițiile în care nu mai are poftă de nimic. Bârfitorii susțin că șeful unei uni­tăți de învățământ din vestul regiunii cu lăm­pașe este mai toată ziua vesel, dar nu pentru că lucrurile merg bine. Are el grijă să-și asigure eu­fo­ria cu două trei păhă­rele înainte de ceaiul de dimineață, alte după masa de prânz și alte câ­teva înainte de desert, la plecarea spre domiciliu. Omul este dependent și băutură iar colegii lui sunt exasperați, pentru că de multe ori sunt puși să execute ordine abe­ran­te. Tot cârcotașii spun că individul este de multă vreme la pensie, dar ține cu dinții de post iar pen­tru a-și mări veni­tu­rile mai și pregătește noi generații de meseriași. Pe hârtie doar, că în rea­litate nu mai poate nici silabisi de cât este de ame­țit de la licori.