BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Proprietarul unei fir­me de panificație s-a lan­sat în afaceri cu fier vechi. Omul a realizat că este mai profitabil decât să facă pâine, iar acest lucru n-ar fi ieşit din comun. Problema este că individul și-a făcut firma, mai bine spus punc­tul de colectare chiar în poarta unei so­cie­tăți aflate în de­grin­goladă, astfel că suc­ce­sul îi este pe deplin ga­rantat. Cârcotaşii susțin că omul primește tot ce reușeșc să fure mag­neţii, lucru ilegal, dar acest aspect este mai puțin important pentru autorități. Dacă este să ne luăm după bârfitori, nici cei prejudiciați nu se plâng, deși avutul pe care ar trebui să-l pă­zească dispare pe zi ce trece. Zvonarii susțin că își primesc și ei partea lor de pradă, astfel că n-au un interes în a opri ilegalitatea.

Un funcționar aflat pe picior de plecare s-a gândit că nu-i normal să se retragă din activitate fără un premiu. Unul mai consistent, care să-i aducă ceva bunăstare măcar o perioadă. Gurile rele spun că angajatul statului percepea pen­tru orice hârtiuță o taxă modică, o contribuție pen­tru fondul său de pensii, lucru pe care l-a făcut deja de câțiva ani. Și avea și mulți clienți, pentru că mai toți fer­mierii, agricultorii, aveau nevoie de semnătura sa pentru a primi bonificații de la stat. Prin urmare s-a strâns o sumă fru­mu­șică spun cârcotașii, dar lumea a început să câ­r­co­tească iar zvonul a ajuns și la urechile șe­filor. Zvonerii susțin că omul s-ar putea să ră­mână în pielea goală după ce unul dintre su­pe­riori a sesizat auto­ri­tățile și s-a demarat o anchetă. În acest mo­ment ar fi cercetată fap­ta și nu persoana, dar este vorba de o pe­ri­oa­dă scurtă de timp până când funcționarul va fi chemat la declarații și incriminat.