BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Au cam încurcat bor­ca­nele și s-au făcut de ocară. Bârfitorii din sudul jude­țu­lui spun că gestul de o­menie al unui șef de urbe s-a transformat într-un ade­vărat motiv de luat pes­te picior. Posibil ca mul­tă vreme de acum în­colo să fie subiect de glu­mă, dar intenția sa a fost bună. În ajunul unei sărbă­tori de cadouri, omul a zis să-și mai crească puțin notorietatea, că tot a moș­tenit o urbe pusă la punct și este arătat cu degetul că nu prea are activitate. A vorbit cu câțiva aghiotanți și a pregătit niște plăsuțe cu de toate. A dat ordin să fie duse la seniori, dar și la pitici. În cele pentru vârst­nici a zis omul nostru să se pună și câte o felicitare cu chipul său, să știe omul cine este binefăcătorul. Câr­cotașii spun că sub­or­donații au făcut taman invers. Au dus făina și uleiul la pitici iar dulciurile și fructele la seniori.

Prins cu mâţa în sac de către un organ de control. Cârcotaşii spun că un fost lider sindical are o cabană într-o staţiune montană din sudul judeţului, iar nu cu mult timp în urmă i-au bătut la uşă nişte angajaţi ai statului. Oamenii făceau o verificare de rutină, res­pectiv voiau să se asigure că locaţia este pentru uz propriu şi nu pentru afa­ceri, pentru turişti. Le ciri­pi­seră lor o păsărică la ure­che cum că în fiecare sezon de iarnă, fostul lider face bani frumoși la negru. Gurile rele spun că in­spec­torii au făcut o verificare atipică, pentru că nu aveau prea mari șanse de a afla ceva dacă băteau pur și simplu la ușa cabanei. Prin urmare, s-au dat interesați de a închiria locația de săr­bători, au bătut palma și au primit un cont în care să vireze un avans. Ca să fie treaba cum cere legea, oamenii i-au cerut pro­prie­­tarului o chitanță, o fac­tură, ceva prin care să se dovedească faptul că nu face evaziune. Au pri­mit un petic de hârtie cu acontul dat și garanția că locația le aparține.