BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

L-au cam mazilit, dar se va întoarce și mai puternic. Cel puțin așa se zvonește! De ceva vreme umblă vor­ba prin regiunea cu lăm­pașe că un magistrat dedicat mese­riei, cunoscut pentru că a cam băgat spaima în niște edili și politicieni, este pe cale să fie mazilit. Gurile rele spun că un domnișor stă în spatele ac­ți­u­nii după ce a aflat că magis­tratul a fost implicat într-o anchetă la o instituție aflată în sub­or­dinea frățiorului său. Ar fi vor­ba de niște spălări de bani, un jaf organizat din fon­durile statului și de multe alte năzdrăvănii făcute de mana­ger la îndemnul frăți­o­rului. Do­sarul a avansat și s-ar fi lăsat cu ridicări de per­soane, dar când să se întâmple mi­nunea, cineva a decis că tre­buie dat altui ma­gistrat. Unul docil, apro­piat de familia po­litică, des­tul de curajos încât să-l poată întoarce în fa­voa­rea suspecților. Bârfitorii spun că legiuitorul dat la o parte nu s-a împotrivit deloc, ba chiar a tăcut mâlc. Nu de teamă ori pentru că ar fi fost ”motivat” să nu-și facă da­toria, ci pentru că este pe cale să prindă peștele cel mare. Zvonarii spun că omul e trecut de ceva vreme la o structură oarecum secretă și avea o anchetă în de­ru­lare, investigație care aș­tep­ta o greșeală din partea co­legilor mânjiți.

Cât dai, atâta face! Cam așa se întâmplă cu o in­ves­tiție făcută pe bani europeni într-o urbe din vestul re­gi­u­nii cu lămpașe. Cârcotașii spun că proiectul finanțat bo­ierește ar fi trebuit să trans­forme o in­sti­tuție po­no­sită într-una mo­dernă, cu tot ce este necesar pentru funcționarea ei în in­teresul muritorului de rând. La inau­gurare îți lua ochii și toți cre­deau că s-a făcut ceva nem­țește, dar testul timpului a arătat altceva. La câteva luni de la deschidere, toată po­le­iala a căzut și s-a văzut că este vorba doar de o fușe­rea­lă. Băieți avizați spun că era și firesc să se întâmple una ca asta. Constructorul a făcut din ce bani a avut, nu cu cei de pe hârtie. Deși fonduri erau suficiente pen­tru o treabă de calitate, în urma unei înțe­le­geri în spa­tele ușilor închise, sumele s-au împărțit. Un pro­cent celui care semna la decontare, unul pentru partid și unul pentru firma agreată. Așa că a mai rămas puțin pen­tru lucrare.