BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Pasărea mălai visează, la fel cum visează cu ochii deschiși și un șef de partid din regiunea cu lăm­pașe. Omul este pri­mul când vine vorba de cio­lan şi ultimul când tre­buie să facă ceva pentru organizație. Pretinde însă cu nonșalanță funcţii şi contracte generoase cu instituţii ale statului, iar de cele mai multe ori le și obține. Cârcotaşii spun că omul se dă de ceasul morţii ca să-și pună o nepoțică, o jună de vreo 20 de ani, pe o funcție plătită bine la o instituție de stat. Problema cea mare este că juna ar pu­tea fi și mâine angajată la firma în cauză, pentru că este condusă tot de un coleg de partid, dar ma­rele necaz este că nu acceptă postul. Vrea unul mai important, să se poată lăuda tuturor cât de iscusită este.

Le-a promis marea cu sare și acum se face că plouă. Este vorba de un șef de pe la noi care a uitat că oamenii și-au pus speranța în el. În loc să le rezolve problemele, indi­vi­dul se ocupă de nece­si­tățile sale, ale neamurilor lui și ale celor care fac par­­te din formațiunea poli­tică pe care o con­duce. Așa se face că a făcut numeroa­se anga­jări iar cei care au ocupat posturile au câte o bilă albă la caietul edi­lului. Fie că sunt neamu­rile lui ori ale soției sale, ori postaci de partid, noii angajați au primit câte un locșor plă­tit de stat, mai bine zis de contribuabilii ne­știutori. Cârcotașii spun că oa­menii nu sunt chiar așa de ignoranți, iar de ceva vreme se tot aude prin urbe nemulțumirile. Cei mai mulți argumen­tează că și-au trimis odras­lele peste hotare, să tragă din greu, tocmai pentru a-l plăti pe jupân și camarila sa.