BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Obișnuit cu furtișa­gu­rile şi învârtelile încă din vremuri de mult apuse, un șefuleț de la stat nu se dă în lături de la nimic. Bâr­fitorii spun că omul și-a făcut un mic palat din cior­delile zilnice. Cum șu­tește bunuri ce par la prima vedere neatractive, până acum nimeni n-a bă­gat de seamă. Gurile rele spun că isprăvile sale au fost descoperite de supe­riori într-una din zile, după ce s-a făcut o inventariere de rutină. În depozitul fir­mei de stat ar fi trebuit să fie vreo câțiva acumu­la­tori electrici folosiți la ilu­minatul stradal. Bateriile foarte scumpe la mo­men­tul achiziției și cu o durată de viață mult mai mare decât cea garantată de producător au fost ca­sate, iar acum urmau să fie predate unei firme spe­cializate în reciclarea lor. Doar că nu se mai aflau în depozit ci la moșia șefuțului.

Un politician cu școala făcută la seral s-a făcut de ocară după ce a vrut să-și arate nepriceperea. Omul a primit în urbea sa o de­legație străină și chiar a impresionat cu ospitali­ta­tea sa în prima zi. Un aju­tor de încredere a trans­mis mesajele neinteligi­bile chiar în limba mater­nă, le-a aranjat în așa fel încât șeful să pară deș­tept. Încurajat de cât de bine s-a înțeles el cu stră­inii, edilul s-a gândit că numai are nevoie de aju­toare și și-a trimis tradu­că­torul la plimbare. Ce a urmat este demn de fil­mele cu proști. Gurile rele spun că la un film mut în­țelegi cam tot scenariul, dar la gesticulările și opin­telile edilului n-aveai cum. Cu un cuvânt în limba lui Shakespeare, cu unul în graiul dulce moldovenesc și altul în ”klingoniană”, edilul i-a băgat în ceață pe străini. Cum nu era poli­ti­cos să râzi de față cu vic­tima, invitații s-au pișcat cât au putut de tare pen­tru a se abține, dar nu le-a reușit în întregime. Nici nu prea aveau cum să nu scape măcar un rânjet la co­media la care asistau.